Imi aduc aminte de perioada din liceu cand mergeam cu trupa de teatru prin tara si aveam reprezentatii, cand castigam premii, cand faceam repetitii si fie radeam in hohote, fie ne enervam ca nu putem retine replica. Imi aduc aminte ca la una din piese Oana trebuia sa-i dea cu o tigaie in cap Dianei si Ancutei. Si le dadea asa de tare incat la reprezentatia finala, tigaia nu mai putea fi folosita de cat de bombata era. Bine, nu pot sa nu recunosc, fetei blonde cu suvite blonde ii dadea mai tare. :) O emotie similara cu cea pe care o simteam pentru o echipa concurenta cu care ne imprietenisem am trait cititnd articolul din hotnews.ro.
Si pentru ca nu aveti voie sa va fie lene sa dati pe link, uite si povestea
The Observer, despre „Faust” in regia lui Silviu Purcarete: Mi-as vinde sufletul sa mai vad acest Faust o data
de R.P. HotNews.ro
Duminică, 23 august 2009, 13:14 Actualitate Cultură
Faust, in regia lui Silviu Purcarete
Foto: Teatrul Radu Stanca -Sibiu
Cea mai uimitoare experienta teatrala a acestei vieti, Faust (jucat la Lowland Hall, Ingliston) s-a lipit ca smoala fierbinte de pielea goala. Aceasta productie romaneasca ne-a lasat pe cei mai multi dintre noi hipnotizati si subjugati, iar pe mine m-a lasat cu o dezamagire: s-ar putea sa nu mai vad niciodata in viata mea un spectacol de teatru mai mare. Asa incepe cronica realizata de The Observer la spectacolul "Faust" dupa Goethe, in regia lui Silviu Purcarete. O piesa eveniment, prezentata in cadrul sectiunii oficiale a Edinburgh International Festival. Cel mai prestigios festival de artele spectacolului din lume se desfasoara in perioada 14 august si 6 septembrie, iar "Faust" a fost prezentat din data de 18 si pana pe 22 august la Lowland Hall, potrivit paginii rezervate spectacolului pe site-ul oficial al Edinburgh International Festival. Pentru o ora, intreaga scena, totul dispare. Suntem condusi, ademeniti, insotiti de oameni cu masti ciudate pana la jumatatea scenei, in Noaptea walpurgica. Credeam ca a fost teatru si inainte: acesta a fost teatru. Teatru salbatic, exploziv, inspaimantator, continua The Observer. In numeroasele variante ale legendei, de la Marlowe la Goethe si dincolo de ei, avem reinterpretari fara sfarsit asupra a aceea ce a cautat Faust: cunoasterea, ratiunea, bogatia sau placerile lumesti. Productia lui Silviu Purcarete le aduna pe toate, intr-un singur loc, scrie criticul britanic. Faust este o productie a Teatrului National "Radu Stanca" din Sibiu si a avut premiera in 2007. In scurt timp, a devenit una dintre piesele de rezistenta ale programului "Sibiu - Capitala Culturala Europeana", castigand premiul UNITER pentru cea mai buna scenografie si cea mai buna actrita intr-un rol principal. Spectacolul ii are pe Silviu Purcarete - Regizor, Helmut Sturmer - Scenograf, Lia Mantoc - Costume, Vasile Sirli - Muzica originala, Doru Apreotesei - Orchestratia, Daniel Raduta - Asistent de scenografie. Din distributie fac parte Ilie Gheorghe in rolul lui Faust, Ofelia Popii in rolul lui Mephisto, alaturi de peste 100 de actori si muzicieni.
luni, 24 august 2009
miercuri, 5 august 2009
Less is more!
Ieeeei. Tocmai am citit un articol care pe mine m-a bucurat.
Eu nu m-as integra in tagma consumeristilor, sa spun asa, din care fac parte personae de aproximativ 30 de ani, care au avut o copilarie cu pofte in timpul lui Ceasca, si acum au un salariu care sa le permite sa se alinte. Eu aveam 1 an la revolutie, am avut o copilarie imbelsugata, nu sunt mofturoasa, mancarea preferata la bunica, la tara, era sirul (o mamaliga foarte moale cu zahar). In plus sunt si cam stransa la buzunar, si mi se pare o prostie sa dau 600 RON pe o pereche de pantaloni de la nu stiu ce nume. Am descoperit recent outletul din militari si sunt foarte mandra de pantalonii mei Mango de 17 RON care vin bestial. In fine, una e sa spui “Bai, ce naiba, merit si eu rochia asta, care imi place asa de mult, chiar daca e 3 milioane”, si alta e sa-ti cumperi tot timpul haine pe care poate le porti odata sau de doua ori.
“odata” se scrie, dupa noile reguli DOOM, legat in orice context
Sper ca se termina epoca asta consumerista, pe care cred as defini-o cu un cuvant, “artificial”, si o sa avem parte de un consummator educat, calculat, care va gandi mai bine ce face cu banii. In detrimental producatorilor, dar poate se va reeduca si productia… J Si poate ca in sfarsit vom putea face un studio sociologic realist pornind de la ce se cumpara, unde si cat. Uite si articolul.
Eu nu m-as integra in tagma consumeristilor, sa spun asa, din care fac parte personae de aproximativ 30 de ani, care au avut o copilarie cu pofte in timpul lui Ceasca, si acum au un salariu care sa le permite sa se alinte. Eu aveam 1 an la revolutie, am avut o copilarie imbelsugata, nu sunt mofturoasa, mancarea preferata la bunica, la tara, era sirul (o mamaliga foarte moale cu zahar). In plus sunt si cam stransa la buzunar, si mi se pare o prostie sa dau 600 RON pe o pereche de pantaloni de la nu stiu ce nume. Am descoperit recent outletul din militari si sunt foarte mandra de pantalonii mei Mango de 17 RON care vin bestial. In fine, una e sa spui “Bai, ce naiba, merit si eu rochia asta, care imi place asa de mult, chiar daca e 3 milioane”, si alta e sa-ti cumperi tot timpul haine pe care poate le porti odata sau de doua ori.
“odata” se scrie, dupa noile reguli DOOM, legat in orice context
Sper ca se termina epoca asta consumerista, pe care cred as defini-o cu un cuvant, “artificial”, si o sa avem parte de un consummator educat, calculat, care va gandi mai bine ce face cu banii. In detrimental producatorilor, dar poate se va reeduca si productia… J Si poate ca in sfarsit vom putea face un studio sociologic realist pornind de la ce se cumpara, unde si cat. Uite si articolul.
For Your Information
de R.P. HotNews.ro
Marţi, 4 august 2009, 16:20 DoctorH - DoctorH Actualitate
Sistemul nostru imunitar detecteaza celulele canceroase inca de la primele zile de formare a unei tumori, insa nu pentru a le ataca, ci pentru a le proteja. Este concluzia unui studiu realizat de echipa profesorului David Klatzmann, in laboratorul de "Imunologie-Imunopatologie-Imunoterapie" de la Universitatea Pierre si Marie Curie (UPMC-CNRS-Inserm). In consecinta, celulele canceroase - contrar unei teorii de la inceputul secolului al XX-lea - sunt protejate inca de la inceputul proliferarii, potrivit unui studiu publicat luni, scrie AFP. Pentru o perioada lunga de timp, oamenii de stiinta au crezut ca sistemul imunitar recunoaste ca anormale celulele canceroase inca de la producerea lor de catre organism tocmai pentru a le elimina, iar cand aceste celule sparg bariera de aparare, cancerul se dezvolta. Echipa condusa de David Klatzmann a aratat ca acest concept este inexact: supravegherea cancerului de catre sistemul imunitar conduce, din contra, la protejarea celulelor tumorale in momentul aparitiei lor, la fel ca in cazul oricaror altor celule din organism. Cercetatorii au aratat ca aparitia primelor celule canceroase declanseaza imediat un raspuns din partea unor celule imunitare, limfocitele T. Aceste celule se indreapta rapid catre tumoare, dar recunosc in celulele canceroase molecule care exista in toate tesuturile normale. Apoi, celulele imunitare blocheaza actiunea altor limfocite, numite "efectori", impiedicandu-le sa atace si sa distruga celulele canceroase. Cercetatorii au aratat si ca in absenta limfocitelor T, in timpul primei "confruntari" dintre sistemul imunitar si celulele tumorale, sistemul imunitar elimina tumoarea. "Controlul limfocitelor T trebuie sa fie un element esential in dezvoltarea viitoarelor terapii impotriva cancerului", potrivit cercetatorilor. Aceasta descoperire deschide noi perspective terapeutice, cum ar fi vaccinarea preventiva antitumorala, estimeaza ei.
Marţi, 4 august 2009, 16:20 DoctorH - DoctorH Actualitate
Sistemul nostru imunitar detecteaza celulele canceroase inca de la primele zile de formare a unei tumori, insa nu pentru a le ataca, ci pentru a le proteja. Este concluzia unui studiu realizat de echipa profesorului David Klatzmann, in laboratorul de "Imunologie-Imunopatologie-Imunoterapie" de la Universitatea Pierre si Marie Curie (UPMC-CNRS-Inserm). In consecinta, celulele canceroase - contrar unei teorii de la inceputul secolului al XX-lea - sunt protejate inca de la inceputul proliferarii, potrivit unui studiu publicat luni, scrie AFP. Pentru o perioada lunga de timp, oamenii de stiinta au crezut ca sistemul imunitar recunoaste ca anormale celulele canceroase inca de la producerea lor de catre organism tocmai pentru a le elimina, iar cand aceste celule sparg bariera de aparare, cancerul se dezvolta. Echipa condusa de David Klatzmann a aratat ca acest concept este inexact: supravegherea cancerului de catre sistemul imunitar conduce, din contra, la protejarea celulelor tumorale in momentul aparitiei lor, la fel ca in cazul oricaror altor celule din organism. Cercetatorii au aratat ca aparitia primelor celule canceroase declanseaza imediat un raspuns din partea unor celule imunitare, limfocitele T. Aceste celule se indreapta rapid catre tumoare, dar recunosc in celulele canceroase molecule care exista in toate tesuturile normale. Apoi, celulele imunitare blocheaza actiunea altor limfocite, numite "efectori", impiedicandu-le sa atace si sa distruga celulele canceroase. Cercetatorii au aratat si ca in absenta limfocitelor T, in timpul primei "confruntari" dintre sistemul imunitar si celulele tumorale, sistemul imunitar elimina tumoarea. "Controlul limfocitelor T trebuie sa fie un element esential in dezvoltarea viitoarelor terapii impotriva cancerului", potrivit cercetatorilor. Aceasta descoperire deschide noi perspective terapeutice, cum ar fi vaccinarea preventiva antitumorala, estimeaza ei.
luni, 27 iulie 2009
Mezina clubului
Perna aceasta e sora mai mica a celei de mai jos. E facuta in acelasi stil numai ca de data asta, avem o baza dintr`un material vernil (imi pare rau ca nu se vede cum trebuie culoarea), foarte placut si usor catifelat, din nou, foarte buna de dormit si mototolit. Dimensiunea pernei este de cam 35 de cm si, de data asta, avem numai 2 exemplare.
Pret: 50 lei
Cine mai doreste, cine mai pofteste?
Am o noua pasiune: hand-made-ul, sau, cum imi place mie sa spun, facut de mana (contrar aparentelor nu sunt fan Pruteanu). Asadar am sa incep cu niste perne facute de "mine", si apoi am sa pozez si bijuurile.
Daca va plac si le vreti, astept un mail cu contactele voastre la silvia.jalea@gmail.com.
- Cele doua poze de mai sus prezinta o perna retro (a se citi pe tonul Doina Levintza), prezentand motive de acum cateva decenii. Modelul este cusut pe un material bleumarin, desi in poza pare negru, care se preteaza la dormit si mototolit. Perna are o latime de aprox 45 cm (deci destul de mare) si este in numar de trei exemplare. Desi pretul vi s-ar putea parea mare, ca reamintesc faptul ca modelul este facut de mana.
vineri, 24 iulie 2009
Sustineti`va initiativele!
O super initiativa! La cat mai multe vizite, la cat mai multa promovare, va rog!
Eu va multumesc pentru ce ati facut!
http://www.patrimoniuromanesc.ro/
Eu va multumesc pentru ce ati facut!
http://www.patrimoniuromanesc.ro/
Aer proaspat
Un interviu care te plesneste peste fata cu eleganta. O radiografie a oamenilor de azi si a epocii in care traim facuta cu mult bun simt de George Ivascu.
luni, 15 iunie 2009
noi informatii
Navigam printre bloguri inainte de un examen (prietenii stiu de ce), si am dat peste un post care mi`a placut tare mult, al unui coleg de la facultate, pe care il puteti citi aici.
"Kristin Halvorsen este una dintre cele mai destepte femei despre care am auzit. Se numeste ca este ministrul de finante al Norvegiei si este cea care in loc sa se foloseasca de profitul obtinut din petrol si alte afaceri externe pentru cheltuieli, a supus la vot (ce chestie …) decizia de a investi profitul in fondul suveran de investitii. Astfel ca acum Norvegia este cel mai mare jucator din lume la capitolul investitii, chiar daca portofoliul i-a scazut cu 23%…"
Vlad, tocmai te`am adaugat in blog roll.
"Kristin Halvorsen este una dintre cele mai destepte femei despre care am auzit. Se numeste ca este ministrul de finante al Norvegiei si este cea care in loc sa se foloseasca de profitul obtinut din petrol si alte afaceri externe pentru cheltuieli, a supus la vot (ce chestie …) decizia de a investi profitul in fondul suveran de investitii. Astfel ca acum Norvegia este cel mai mare jucator din lume la capitolul investitii, chiar daca portofoliul i-a scazut cu 23%…"
Vlad, tocmai te`am adaugat in blog roll.
marți, 9 iunie 2009
"Pentru mine"
Alegeri europarlamentare, bla, bla, trecem la subiect.
Dupa ce a iesit EBA de la urne, intrebata fiind pentru ce a votat, ea a zis "pentru mine". Toata lumea a sarit ca iote ce sclipire de geniu beat, vai, cum a putut sa spuna asta, cand toti spuneau ca au votat pentru drepturile romaniei, o lume mai buna, pace si prosperitate pe glob.
Na ho! Mi se pare ca reactie generala e de curca beata. Deci "spuneti" (genericul pentru populatia romaniei care spune asta) ca politicienii va mint, fac numai promisiuni tampite, de care nu se tin, iabadi-iabadi-ia. Si cand cineva spune ca a votat pentru sine, simplu, fara promisiuni, dar cu dublu inteles, toata lumea a sarit ca e superficiala si luceste lumina in ochii ei. Spun ca are dublu inteles pentru ca normal ca fata s-a votat, dah, ati fi vrut sa spuna ca a votat pentru Vadim, dar pe de alta parte, o fi votat pentru binele ei, ca cetatean al romaniei. Daca a vrut sa spuna asta, i`a cam iesit prost, ce`i drept.
Oricum, si pe Eliberario, pe care eu il respect, George Vintila facea asemenea remarci, cu vai de ce tara traim. Stop whining! Mai ales daca nu ai fost la vot. Daca nu ai fost la vot mi se pare normal sa pierzi orice drept de a comenta rezultatele.
Vad o raza de lumina in optimismul curativ al celor de varsta mea, dar lenea celor care critica mi se pare ca molipseste pe prea multi.
Dupa ce a iesit EBA de la urne, intrebata fiind pentru ce a votat, ea a zis "pentru mine". Toata lumea a sarit ca iote ce sclipire de geniu beat, vai, cum a putut sa spuna asta, cand toti spuneau ca au votat pentru drepturile romaniei, o lume mai buna, pace si prosperitate pe glob.
Na ho! Mi se pare ca reactie generala e de curca beata. Deci "spuneti" (genericul pentru populatia romaniei care spune asta) ca politicienii va mint, fac numai promisiuni tampite, de care nu se tin, iabadi-iabadi-ia. Si cand cineva spune ca a votat pentru sine, simplu, fara promisiuni, dar cu dublu inteles, toata lumea a sarit ca e superficiala si luceste lumina in ochii ei. Spun ca are dublu inteles pentru ca normal ca fata s-a votat, dah, ati fi vrut sa spuna ca a votat pentru Vadim, dar pe de alta parte, o fi votat pentru binele ei, ca cetatean al romaniei. Daca a vrut sa spuna asta, i`a cam iesit prost, ce`i drept.
Oricum, si pe Eliberario, pe care eu il respect, George Vintila facea asemenea remarci, cu vai de ce tara traim. Stop whining! Mai ales daca nu ai fost la vot. Daca nu ai fost la vot mi se pare normal sa pierzi orice drept de a comenta rezultatele.
Vad o raza de lumina in optimismul curativ al celor de varsta mea, dar lenea celor care critica mi se pare ca molipseste pe prea multi.
joi, 4 iunie 2009
viata e buna cu mine...
ascult jamiroquai, mananc inghetata, scriu un post cu laptopul in brate si picioarele pe masa. am fost acum 20 minute la examen si am fost admisa cu 25 puncte, si la intrebarea "gresita" eu tot cred ca am rasp corect. vbesc pe mess. lumea ma felicita. mai tarziu vine ina la mine sa facem lucruri facute de mana, am sa arat ceva mai tarziu ce mai creez.
spuneam in articolul "sa fie revolutie" ca am sa fac ceva radical. am facut. mi`am dat demisia. intre timp am fost chemata la un interviu. am ales sa le propun un contract de colaborare pe proiecte, nu angajat zi de zi. vreau sa ma implic in alte doua proiecte destul de ambitioase pentru experienta mea, but i will do everything in my power.
de ce toate astea? pentru ca simt ca acum imi este aruncat un colac de salvare de la nu stiu exact ce, de care eu tre sa ma prind.
atat.
spuneam in articolul "sa fie revolutie" ca am sa fac ceva radical. am facut. mi`am dat demisia. intre timp am fost chemata la un interviu. am ales sa le propun un contract de colaborare pe proiecte, nu angajat zi de zi. vreau sa ma implic in alte doua proiecte destul de ambitioase pentru experienta mea, but i will do everything in my power.
de ce toate astea? pentru ca simt ca acum imi este aruncat un colac de salvare de la nu stiu exact ce, de care eu tre sa ma prind.
atat.
sâmbătă, 23 mai 2009
Pe masina sau pe foaie?... he!...
Una din cele mai bune reclame cu vedete din cate am vazut! Puya joaca foarte natural, sincer, mi`ar place sa`l vada jucand mai mult, replicile sunt spumoase, naturale si extrem de funny, si scenariu este pe cat de banal, pe atat de genial. In fine, am facut o descriere in cuvinte "marete" a unui spot pe care trebuie sa`l vedeti.
Drept urmare:
Asta spre deosebire de cel mai prost spot pe care l`am vazut vreodata, mai prost decat cele de la bonux sau you name it. Imi pare rau ca va pierd un minut din viata cu spotul asta. Dar ca sa valorifici un lucru ai nevoie uneori de un contrariu.
Voi ati inteles ceva din reclama asta? Doamne, ce actrita proasta e Nicole Kidman! Daca ea a castigat un Oscar, Puya e noul Al Pacino!
Drept urmare:
Asta spre deosebire de cel mai prost spot pe care l`am vazut vreodata, mai prost decat cele de la bonux sau you name it. Imi pare rau ca va pierd un minut din viata cu spotul asta. Dar ca sa valorifici un lucru ai nevoie uneori de un contrariu.
Voi ati inteles ceva din reclama asta? Doamne, ce actrita proasta e Nicole Kidman! Daca ea a castigat un Oscar, Puya e noul Al Pacino!
duminică, 17 mai 2009
Say "Hello!", say "Hello!"
In seara asta am vazut camerele din hotelul "Hello!" de la Gara de nord ... Este de departe cea mai interesanta camera de hotel pe care am vazut-o pana acum. Voiam sa va povestesc de hotelul Victoria din Mamaia, sa va zic sa nu mergeti niciodata acolo, ca e o porecla de 3 stele, cu gresie care seamana cu parchetul pe jos, sa-ti inghete toate alea, si cu cablu de la aerul conditionat taiat, pe frigul de pe 1 mai, ca a trebuit sa stam sub paturi cerute de la receptie ca sa ne incalzim, ca sa nu vorbim de baia de 2 stele.
Dar revenim la Hello. Am ras cu pofta cand am vazut camera. With no further adu, intri si primul lucru pe care iti pica ochii e WC-ul. Asta pentru ca imediat cum deschizi usa pe partea dreapta troneaza wc-ul, ascuns dupa o usa din sticla, nici macar cu un efect de blur pe sticla... nu, sticla sa vezi si sa faci poze foarte clar. Ba mai mult, usa asta din sticla putea f bine sa nu fie pusa pentru ca 1, nu ascunde nimic si 2. nu ascunde sunet sau altecele, pentru ca e gol sub usa si deasupra, adica nu e sticla, adica e ca si cum nu ar fi. Deci nu intimitate, nu "liniste", nu "prospetime".
Intri in camera. Al doilea lucru pe care il vezi e dusul. Nu, nu e in baie, e in camera. Din nou discreta usa din sticla da cu vedere inspre pat. Deci stai in pat si`l admiri pe cel din dus. Ba mai mult, faci dus cu el daca nu este atent, pentru ca usa la dus nu e pana in tavan, ci asa,la sanchi, e un spatiu gol pana in tavan. Astfel, daca nesimtitul de pe pat poate sa faca un dus rece daca sta orientat spre jumatatea de camera cu pricina.
Treci de soc, de hohote de ras de la glume precum "asta e camera de babardeala", si te asezi pe pat... atunci totul prinde un contur, o circularitate. La usa e o oglinda mare, sa te vezi bine inainte sa iesi pe usa, dar care e aranajata strategic sa-l vezi de pe pat pe cel de pe WC.
Deci say "hello!" de oriunde in camera.
Dar revenim la Hello. Am ras cu pofta cand am vazut camera. With no further adu, intri si primul lucru pe care iti pica ochii e WC-ul. Asta pentru ca imediat cum deschizi usa pe partea dreapta troneaza wc-ul, ascuns dupa o usa din sticla, nici macar cu un efect de blur pe sticla... nu, sticla sa vezi si sa faci poze foarte clar. Ba mai mult, usa asta din sticla putea f bine sa nu fie pusa pentru ca 1, nu ascunde nimic si 2. nu ascunde sunet sau altecele, pentru ca e gol sub usa si deasupra, adica nu e sticla, adica e ca si cum nu ar fi. Deci nu intimitate, nu "liniste", nu "prospetime".
Intri in camera. Al doilea lucru pe care il vezi e dusul. Nu, nu e in baie, e in camera. Din nou discreta usa din sticla da cu vedere inspre pat. Deci stai in pat si`l admiri pe cel din dus. Ba mai mult, faci dus cu el daca nu este atent, pentru ca usa la dus nu e pana in tavan, ci asa,la sanchi, e un spatiu gol pana in tavan. Astfel, daca nesimtitul de pe pat poate sa faca un dus rece daca sta orientat spre jumatatea de camera cu pricina.
Treci de soc, de hohote de ras de la glume precum "asta e camera de babardeala", si te asezi pe pat... atunci totul prinde un contur, o circularitate. La usa e o oglinda mare, sa te vezi bine inainte sa iesi pe usa, dar care e aranajata strategic sa-l vezi de pe pat pe cel de pe WC.
Deci say "hello!" de oriunde in camera.
sâmbătă, 16 mai 2009
O noapte de cultura
Acum am ajuns acasa din plimbarea prin muzee, si pana imi vine somnul, zic sa scriu niste impresii la cald.
Am fost in doua muzee nevizitate pana acum, dar tot nu am reusit sa ajung la muzeul de arta... In schimb am fost la Muzeul National de Arta Contemporana si la Muzeu de Muzica.
Nu sunt un mare fan al artei contemporane... ca atare nu mi-a placut la MNAC. Au fost numai cateva poze care mi-au placut, erau inedite prin felul in care surprindeau doua planuri folosind blit(z)ul... dar cam atat. Al doilea lucru care mi-a placut, dar care nu tinea de expozitii, era terasa de pe "acoperisul" Casei Poporului. Am avut si bafta de o vreme extraordinara, o seara perfecta de mai. (ah, ce frumos ar fi mers un concert DM...)Dar pe langa vremea perfecta, de pe acoperis ma uitam in curtea Casei. Niste balarii! Daca il plateau pe bunicu la ora sa coseasca si sa adune balariile alea, arata muuult mai bine curtea. Nici nu vreau sa`mi imaginez cum va fi peste o luna, cand se usuca iarba. A, si, sanchi, era un teren de tenis in curte... dar parca era pus in pustiu, no-man's-land... dar avea nocturna...
Mergem mai departe catre urmatorul muzeu, Palatul Cantacuzino. Mergem putin mai incet pentru ca am asteptat metroul cam 20 min... am mers in unirii unde am schimbar si am mai asteptat vreo 20, si in Unirii "trenul stationeaza 10 minute"... Am ajuns intr-un final la Palat. De mult imi doream sa intru. Il sorbeam din priviri de cate ori treceam pe langa el. Si am iesit cu o sete nesatisfacuta. Ba mai mult, uitandu`ma la iesire din nou din exterior, m`am gandit ca mai bine nu mai intram. Pe langa faptul ce mi s-a parut foarte putin expus.. sau pur si simplu imi doream eu mai mult, mi s-a parut neingrijit. Figuri desenate pe praful de pe un pian! Iar in ceea ce priveste draperiile din catifea... cred ca ingrijitorii de la muzeu traiesc o dilema continua: daca le spalam, o sa slabeasca tesatura, daca nu le spalam, se deterioreaza de la timp. Imi parea rau ca este tare frumos, dar tare neingrijit. Inca un lucru, un vizitator s-a pozat cu degetul lui in nasul lui George Enescu...
Dupa asta am venit acasa. Dar ca impresie generala... foarte multi tineri, foarte multi fotografi cu scule bune. Foarte multa lume de toate felurile. De la oameni imbracati frumos, "la pantof", la tineri cu suvite razlete si culori tari, pana la oameni de varsta a treia, rabdatori si respectuosi.
Auzind totusi comentariile trecatorilor, li se parea ca au mers tare mult, ca urcatul si coboratul scarilor este un chin, "au, ma dor picioarele!", "vai, dupa asta mananc o pizza!"... Sustin campania promovata de Carmen Bruma si Mircea Badea cu miscarea. Carmen Bruma avea foarte mare dreptate spunand ca subestimam cat mancam si supraestimam cat ne miscam.
Am fost in doua muzee nevizitate pana acum, dar tot nu am reusit sa ajung la muzeul de arta... In schimb am fost la Muzeul National de Arta Contemporana si la Muzeu de Muzica.
Nu sunt un mare fan al artei contemporane... ca atare nu mi-a placut la MNAC. Au fost numai cateva poze care mi-au placut, erau inedite prin felul in care surprindeau doua planuri folosind blit(z)ul... dar cam atat. Al doilea lucru care mi-a placut, dar care nu tinea de expozitii, era terasa de pe "acoperisul" Casei Poporului. Am avut si bafta de o vreme extraordinara, o seara perfecta de mai. (ah, ce frumos ar fi mers un concert DM...)Dar pe langa vremea perfecta, de pe acoperis ma uitam in curtea Casei. Niste balarii! Daca il plateau pe bunicu la ora sa coseasca si sa adune balariile alea, arata muuult mai bine curtea. Nici nu vreau sa`mi imaginez cum va fi peste o luna, cand se usuca iarba. A, si, sanchi, era un teren de tenis in curte... dar parca era pus in pustiu, no-man's-land... dar avea nocturna...
Mergem mai departe catre urmatorul muzeu, Palatul Cantacuzino. Mergem putin mai incet pentru ca am asteptat metroul cam 20 min... am mers in unirii unde am schimbar si am mai asteptat vreo 20, si in Unirii "trenul stationeaza 10 minute"... Am ajuns intr-un final la Palat. De mult imi doream sa intru. Il sorbeam din priviri de cate ori treceam pe langa el. Si am iesit cu o sete nesatisfacuta. Ba mai mult, uitandu`ma la iesire din nou din exterior, m`am gandit ca mai bine nu mai intram. Pe langa faptul ce mi s-a parut foarte putin expus.. sau pur si simplu imi doream eu mai mult, mi s-a parut neingrijit. Figuri desenate pe praful de pe un pian! Iar in ceea ce priveste draperiile din catifea... cred ca ingrijitorii de la muzeu traiesc o dilema continua: daca le spalam, o sa slabeasca tesatura, daca nu le spalam, se deterioreaza de la timp. Imi parea rau ca este tare frumos, dar tare neingrijit. Inca un lucru, un vizitator s-a pozat cu degetul lui in nasul lui George Enescu...
Dupa asta am venit acasa. Dar ca impresie generala... foarte multi tineri, foarte multi fotografi cu scule bune. Foarte multa lume de toate felurile. De la oameni imbracati frumos, "la pantof", la tineri cu suvite razlete si culori tari, pana la oameni de varsta a treia, rabdatori si respectuosi.
Auzind totusi comentariile trecatorilor, li se parea ca au mers tare mult, ca urcatul si coboratul scarilor este un chin, "au, ma dor picioarele!", "vai, dupa asta mananc o pizza!"... Sustin campania promovata de Carmen Bruma si Mircea Badea cu miscarea. Carmen Bruma avea foarte mare dreptate spunand ca subestimam cat mancam si supraestimam cat ne miscam.
duminică, 10 mai 2009
Sa fie revolutie!
Il ascultam pe Badea intr-o seara, cand spunea ca s-a intors din vacanta si e nescris si nevorbit, si il citeam pe Ioan T. Morar, spunand, cu alte cuvinte, ca blogul il ajuta sa-si verse naduful.
Am o serie de lucruri de povestit, cum ar fi mini-concediul meu de saptamana trecuta. Poate ca ar fi fost mai bine sa povestesc si in ordine cronologica, dar nu am chef sa povestesc de cum fu la mare si delta. Alte lucruri ma macina pe mine...
Cum ar fi nevoia sa fii tu insuti. In ultimul timp am simtit nevoia asta pentru ca nu am fost eu. Come to think of it*, este impropriu spus ca nu am fost eu. Eu sunt in toate momentele vietii mele, ca nu traieste nimeni altcineva in papucii mei. Mai bine spus nu am fost cum imi place mie, si cum ma simt eu bine. In acest sens iau masuri si am sa revin cu detalii, poate aveti si voi curaj sa luati masuri. Pentru ca nu cred ca toti cei care citesc acest post sunt multimiti de unde se afla. Pentru cei care sunt deja acolo, I`m getting there too*. :D
Recent m-am mutat la o alta chirie, iar apartamentul asta avea nevoie de niscaiva remodelari. In ajutor a venit mama, in ale carei gusturi in design interior am complet incredere, si care, cel putin pentru mine, poate sa faca si un grajd sa para locuibil. Aceste doua week-end-uri m-au pus pe ganduri, m-au determinat mai mult ca oricand sa fac o schimbare. Mi-am dat seama ca ne depunem eforturile in directia gresita. Hai sa nu vorbesc la plural. Eu imi depun eforturile in directia gresita. De ce sa ramai intr-un sablon si sa nu faci un pas alaturi, pas pe care ti-l doresti de mult?
Curaj, gaina, ca te tai? Poate. Dar nu vreau sa traiasc precum atatea modele in jurul meu, cu "ce-ar fi fost daca". Pai, daca si cu parca se plimbau pe-o parca si eu ma uitam ca fraierul de pe mal.
* Limba engleza in scris este pentru mine o marca a oralitatii. Limbajul folosit nu este unul scortos. Eu folosesc engleza nu ca ma laud, orice muc o stie acum, ci din simplu motiv ca am crescut cu cartoon network in engleza, iar creierul meu, daca gaseste mai repede un termen in engleza decat in romana, il foloseste pe ala. "E dovedit stiintific!" Nu va convine, nu cititi! Mi se falfaie!
Later edit: Intamplarea face sa tot dau peste "chestii" care sa-mi intareasca hotararea. Nimic nu`i intamplator. poftim!
Am o serie de lucruri de povestit, cum ar fi mini-concediul meu de saptamana trecuta. Poate ca ar fi fost mai bine sa povestesc si in ordine cronologica, dar nu am chef sa povestesc de cum fu la mare si delta. Alte lucruri ma macina pe mine...
Cum ar fi nevoia sa fii tu insuti. In ultimul timp am simtit nevoia asta pentru ca nu am fost eu. Come to think of it*, este impropriu spus ca nu am fost eu. Eu sunt in toate momentele vietii mele, ca nu traieste nimeni altcineva in papucii mei. Mai bine spus nu am fost cum imi place mie, si cum ma simt eu bine. In acest sens iau masuri si am sa revin cu detalii, poate aveti si voi curaj sa luati masuri. Pentru ca nu cred ca toti cei care citesc acest post sunt multimiti de unde se afla. Pentru cei care sunt deja acolo, I`m getting there too*. :D
Recent m-am mutat la o alta chirie, iar apartamentul asta avea nevoie de niscaiva remodelari. In ajutor a venit mama, in ale carei gusturi in design interior am complet incredere, si care, cel putin pentru mine, poate sa faca si un grajd sa para locuibil. Aceste doua week-end-uri m-au pus pe ganduri, m-au determinat mai mult ca oricand sa fac o schimbare. Mi-am dat seama ca ne depunem eforturile in directia gresita. Hai sa nu vorbesc la plural. Eu imi depun eforturile in directia gresita. De ce sa ramai intr-un sablon si sa nu faci un pas alaturi, pas pe care ti-l doresti de mult?
Curaj, gaina, ca te tai? Poate. Dar nu vreau sa traiasc precum atatea modele in jurul meu, cu "ce-ar fi fost daca". Pai, daca si cu parca se plimbau pe-o parca si eu ma uitam ca fraierul de pe mal.
* Limba engleza in scris este pentru mine o marca a oralitatii. Limbajul folosit nu este unul scortos. Eu folosesc engleza nu ca ma laud, orice muc o stie acum, ci din simplu motiv ca am crescut cu cartoon network in engleza, iar creierul meu, daca gaseste mai repede un termen in engleza decat in romana, il foloseste pe ala. "E dovedit stiintific!" Nu va convine, nu cititi! Mi se falfaie!
Later edit: Intamplarea face sa tot dau peste "chestii" care sa-mi intareasca hotararea. Nimic nu`i intamplator. poftim!
miercuri, 8 aprilie 2009
guuuys! Wait up!
hei, stai, vreau si eu sa vin!... dar de ce fugiti? Baa-a-a-ai! Ce ee-ee-ee-ee? Am ceva pe fata?
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Va culturalizez
Bai, voi stiti cine e Nelu Pascu? Habar n`aveti! Normal! Pentru ca este inca in viata. E un pictor roman (dah, dupa nume) care lucreaza in Italia (dah, acolo e recunoscut) si care mie mi se pare genial (nu am niciun "dah" de adugat).
In contradictie cu textul meu imbecil, va servesc cu un filmulet in care va este prezentat, incultilor care sunteti, acest pictor.
Un cuvant caracterizant: culoare!
In contradictie cu textul meu imbecil, va servesc cu un filmulet in care va este prezentat, incultilor care sunteti, acest pictor.
Un cuvant caracterizant: culoare!
vineri, 27 martie 2009
Efectele crizei: Un profesor din Idaho vinde spatiu publicitar pe lucrarile de control ale elevilor
de Adrian Novac HotNews.ro
Vineri, 27 martie 2009, 10:42 Economie | Media & Publicitate
Un profesor de liceu din estul statului Idaho vinde spatiu publicitar pe lucrarile de control si pe temele elevilor, informeaza AP. Jeb Harrison, care preda istoria si stiintele economice, a afirmat ca a oferit reclama celor de la Molto Caldo Pizzeria pentru a economisi bani si a-i invata pe copii ce inseamna publicitatea.
AP precizeaza ca Harrison a incheiat un contract cu o pizzeria locala iar fiecare lucrare de control, test sau tema pentru elevi are tiparita o reclama cu litere rosii pe care scrie "Pizza de 35 de cm de la Molto, fiecare toping costa doar 5 dolari".
Harrison a declarat ca ideea i-a venit dupa ce directiunea scolii a decis recent sa reduca numarul de coli de hartie pe care profesorii le pot folosi. "Am vrut sa gasesc o modalitate prin care sa economisesc bani. Trebuie sa vindem spatiu publicitar pentru anuarul clasei, pentru ziarul scolii. Nu cred ca reclama aceasta mica va schimba atitudinea elevilor", a afirmat dascalul.
Profesorul a contactat unul dintre restaurantele locale, reusind astfel sa le asigure elevilor hartie pana la inceputul anului scolar viitor. Proprietarul pizzeriei din Pocatello, Dan McIsaac, a achizitionat coli de hartie in valoare de 315 dolari si a platit ca reclama restaurantului sau sa apara pe toate colile.
Conducerea scolii nu a fost incantata de ideea profesorului, afirmand ca initiativa incalca politica districtului de a nu face reclama companiilor, insa a cedat dupa ce Harrison a afirmat ca reclama va ajuta copiii sa inteleaga o serie de evenimente din trecut, precum Marea Depresiune din anii' 30.
AP precizeaza ca profesori din intreaga America incearca sa gaseasca modalitati pentru a face fata crizei economice, insa vinderea de spatiu publicitar pe lucrarile de control reprezinta o idee unica.
Vineri, 27 martie 2009, 10:42 Economie | Media & Publicitate
Un profesor de liceu din estul statului Idaho vinde spatiu publicitar pe lucrarile de control si pe temele elevilor, informeaza AP. Jeb Harrison, care preda istoria si stiintele economice, a afirmat ca a oferit reclama celor de la Molto Caldo Pizzeria pentru a economisi bani si a-i invata pe copii ce inseamna publicitatea.
AP precizeaza ca Harrison a incheiat un contract cu o pizzeria locala iar fiecare lucrare de control, test sau tema pentru elevi are tiparita o reclama cu litere rosii pe care scrie "Pizza de 35 de cm de la Molto, fiecare toping costa doar 5 dolari".
Harrison a declarat ca ideea i-a venit dupa ce directiunea scolii a decis recent sa reduca numarul de coli de hartie pe care profesorii le pot folosi. "Am vrut sa gasesc o modalitate prin care sa economisesc bani. Trebuie sa vindem spatiu publicitar pentru anuarul clasei, pentru ziarul scolii. Nu cred ca reclama aceasta mica va schimba atitudinea elevilor", a afirmat dascalul.
Profesorul a contactat unul dintre restaurantele locale, reusind astfel sa le asigure elevilor hartie pana la inceputul anului scolar viitor. Proprietarul pizzeriei din Pocatello, Dan McIsaac, a achizitionat coli de hartie in valoare de 315 dolari si a platit ca reclama restaurantului sau sa apara pe toate colile.
Conducerea scolii nu a fost incantata de ideea profesorului, afirmand ca initiativa incalca politica districtului de a nu face reclama companiilor, insa a cedat dupa ce Harrison a afirmat ca reclama va ajuta copiii sa inteleaga o serie de evenimente din trecut, precum Marea Depresiune din anii' 30.
AP precizeaza ca profesori din intreaga America incearca sa gaseasca modalitati pentru a face fata crizei economice, insa vinderea de spatiu publicitar pe lucrarile de control reprezinta o idee unica.
vineri, 13 martie 2009
Vai... ce-am mai ras....
Ca sa nu se supere iubitorii de pisici pe mine, crezand ca fac discriminare intre pisici si caini, uite si un filmulet cu o pisica. Am ras cu lacrimi...
joi, 12 martie 2009
miercuri, 11 martie 2009
Luminita de capatul furnalului
Am vazut azi dimineata o stire pe PRO TV in care se prezenta reactia GreenPeace la proiectul de constructie a reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda. Stirea transmitea ideea centrala ca aceste reactoare vor fi noul Cernobal, ca se foloseste cam aceeasi tehnologie, si ca e doar o chestiune de timp pana cand istoria se va repeta. Ba mai mult decat atat, se vor face si 2 sau 4 (sorry, nu am retinut exact) reactoare nucleare in Brasov, fix in mijlocul tarii!!! In legatura cu aceasta noua centrala, am gasit o stire pe adevarul.ro. Este in stadiul de proiect.... so...
Oricum, eu am citit initial stirea pe hotnews ieri, si cand am citit`o eu erau aproximativ 25 de comentarii, toate afirmand acelasi lucru. La fel, spun in mare: nu este deloc aceeasi tehnologie, ba mai mult e utilizata tehnologie canadiana, cea mai sigura din lume. Proiectul reprezinta o miza mare pentru firmele care ar fi sa construiasca reactoarele, si sa ne asteptam la mai multe atacuri si gudureli din partea celorlalte state. Ba mai mult decat atat, GreenPeace starneste usoare confuzii pentru ca nu mai stii exact ce cauza urmareste... "verdele" sau "cauza ruseasca", care le ofera tot "suportul" lor. (in legatura cu intentiile bune ale greenpeace, iata un articol gasit in The Independent. Tot in acest sens am mai gasit unu care prezinta acuzatiile Greenpeace catre "Russian Atomic Energy Minister Yevgeny Adamov", la care acesta a replicat "Everybody knows where Greenpeace gets its money from, and how that money allows them to spread lies about the atomic energy ministry," said spokesman Yury Bespalko.)
Dar trecand peste stire si peste speculatii referitoare la inocenta Greenpeace (intrucat nu aduc dovezi clare), ceea ce m-a determinat sa scriu postul este reactia cititorilor la articolul de pe hotnews.ro care prezenta stirea. Btw, la momentul acestor scrieri, erau aproximativ 50 de comentarii. Tot in mare, au comentat oameni care gandesc cu capul lor si care au cunostinte clare in domeniu, pe care nu se sfiesc sa le impartaseasca. And, with no further adew, voila!
Acum intelegeti de ce m-am entuziasmat? I found intelligent life forms! :)
Oricum, eu am citit initial stirea pe hotnews ieri, si cand am citit`o eu erau aproximativ 25 de comentarii, toate afirmand acelasi lucru. La fel, spun in mare: nu este deloc aceeasi tehnologie, ba mai mult e utilizata tehnologie canadiana, cea mai sigura din lume. Proiectul reprezinta o miza mare pentru firmele care ar fi sa construiasca reactoarele, si sa ne asteptam la mai multe atacuri si gudureli din partea celorlalte state. Ba mai mult decat atat, GreenPeace starneste usoare confuzii pentru ca nu mai stii exact ce cauza urmareste... "verdele" sau "cauza ruseasca", care le ofera tot "suportul" lor. (in legatura cu intentiile bune ale greenpeace, iata un articol gasit in The Independent. Tot in acest sens am mai gasit unu care prezinta acuzatiile Greenpeace catre "Russian Atomic Energy Minister Yevgeny Adamov", la care acesta a replicat "Everybody knows where Greenpeace gets its money from, and how that money allows them to spread lies about the atomic energy ministry," said spokesman Yury Bespalko.)
Dar trecand peste stire si peste speculatii referitoare la inocenta Greenpeace (intrucat nu aduc dovezi clare), ceea ce m-a determinat sa scriu postul este reactia cititorilor la articolul de pe hotnews.ro care prezenta stirea. Btw, la momentul acestor scrieri, erau aproximativ 50 de comentarii. Tot in mare, au comentat oameni care gandesc cu capul lor si care au cunostinte clare in domeniu, pe care nu se sfiesc sa le impartaseasca. And, with no further adew, voila!
Acum intelegeti de ce m-am entuziasmat? I found intelligent life forms! :)
vineri, 27 februarie 2009
Ba p-a ma-tii!
Am citit azi un articol care incerca sa raspunda la intrebarea "De ce nu citesc tinerii?".
Un articol foarte bine scris, coerent si la obiect (adica usor de citit si urmarit), care, nu vreau sa va stric lectura, dar scotea problema din cliseu.
Cand merg cu ratb-ul eu vad oamenii citind. Si daca citesc in ratb, there is hope. Si citesc toate categoriile de varsta... mai putin batranii. Iar cand citesc, acestia au de obicei batrani ziare "palpitante" in mana. Dar cei mai multi dintre cei care citesc sunt tinerii, unde ii includ pe cei cu varste pana in 30-35 de ani. Ca fapt divers, si fara legatura la subiect, ei sunt si cei mai pasnici.
Articolul asta mi`a adus aminte de o vorba pe care o spunea nu mai stiu cine... ca cei care critica "turnatorii" din vremea comunismului nu sunt cei care au facut puscarie din cauza lor, ba cei care au fost "feriti".
Un articol foarte bine scris, coerent si la obiect (adica usor de citit si urmarit), care, nu vreau sa va stric lectura, dar scotea problema din cliseu.
Cand merg cu ratb-ul eu vad oamenii citind. Si daca citesc in ratb, there is hope. Si citesc toate categoriile de varsta... mai putin batranii. Iar cand citesc, acestia au de obicei batrani ziare "palpitante" in mana. Dar cei mai multi dintre cei care citesc sunt tinerii, unde ii includ pe cei cu varste pana in 30-35 de ani. Ca fapt divers, si fara legatura la subiect, ei sunt si cei mai pasnici.
Articolul asta mi`a adus aminte de o vorba pe care o spunea nu mai stiu cine... ca cei care critica "turnatorii" din vremea comunismului nu sunt cei care au facut puscarie din cauza lor, ba cei care au fost "feriti".
luni, 9 februarie 2009
Urmatorul, va rog!
Recent am avut si eu o intalnire cu spitalul. In dimineata zilei de joi, m-am trezit cu dureri ingrozitoare. Am decis sa sun la ambulanta si am sunat… de 3 ori… in decurs de o ora… si au venit dupa o ora. Nu tu sirena, nu tu graba. Ca fapt divers, era 6 dimineata, ora la care traficul este liber, si chiar daca veneau din Colentina fara sirena, tot ajungeau mai repede. Pana a ajuns echipajul, mie mi-a trecut durerea, asa ca am putut sa ma duc la ce spital pofteam. E adevarat, doamna de la 112 a intrebat daca sunt constienta, si eram. Oare asta sa fi fost motivul pentru care si-au permis sa intarzaie?
Am ajuns la un spital la urgente de unde am primit o trimitere spre diferite sectii pentru analize. M-am prezentat cu biletul si mi s-a spus sa revin pe 12 februarie! "Nu va suparati, cred ca nu intelegeti… daca se poate sa vorbim, cred ca avem un prieten comun… il cunoasteti pe Caragiale?" "A, sigur, se poate… Numai putin, termin aici si vedem ce se poate rezolva." Si uite asa s-a rezolvat de am facut in cateva ore toate analizele. Ba mai mult, doctorul a mers cu mine la toate etajele, si a vorbit pentru mine cu asistentele. Personalul medical reactiona ca si cum as fi fost ruda cu doctorul. Dupa care am inteles. Era favor contra favor. Din moment ce eu am fost tratata cu prioritate, venind din partea unui doctor, si pacientul celuilalt doctor trebuia sa fie tratat cu prioritate. De fapt numele meu nici nu prea conta. Pe sistemul: "Cum te cheama?", "Vin din partea domnului dr. X si ma cheama Y."
Ei, intre timp am ajuns la un chirurg dintr-un alt spital, dar cu acelasi sistem. Aveam o simpla apendicita. Dar pentru care, ca la orice interventie, trebuia sa fii atent. "Va multumesc ca m-ati bagat in seama!…", si tot asa. Pe de-o parte mi s-a parut cumva normal sa platesc pentru servicii, fara chitanta. Probabil ca a devenit traditie, o lege nescris si insusita de toti, sa dai ceva la medic, si deja nu mai judecam critic daca e nevoie sau nu. Ca dovada ar sta dialogul din salonul in care eram, unde eu deja fusesem operata, iar un alt pacient urma sa fie. "Cat ai dat la anestezist?", m-a intrebat o alta pacienta, care parea sa aiba ceva experienta in domeniu. "50 lei." "Asa, maica, ia mai lasa-ma, ca parca prea si`au luat lumea in cap. Ai auzit?", catre alta… "Si tu la ce vrei sa-i dai 150 lei? Doar nu te-o lasa treaza pe masa!". Si de la tarife standard, la binefaceri: "Hai ca s-a purtat frumos cu mine… ii dau si eu acolo ceva…"
Toate acestea se intampla oriunde. Si acum este in natura lucrurilor parca sa platim fara chitanta pentru anumite servicii. Iar cand o asistenta refuza banii, ni se para ceva ciudat. Auzeam pe unii moralizatori spunand ca de undeva trebuie sa se opreasca. Sa ne invatam sa nu mai dam, ca este vina noastra, ca sunt obligati doar sa isi faca meseria. Nimeni din cadru medical nu a cerut bani. Dar ce se intampla daca nu-i dadeam? Bine, nu mai dam ca se invata, dar nu-mi asum eu riscul, pe sanatatea mea. De la urmatorul!
Am ajuns la un spital la urgente de unde am primit o trimitere spre diferite sectii pentru analize. M-am prezentat cu biletul si mi s-a spus sa revin pe 12 februarie! "Nu va suparati, cred ca nu intelegeti… daca se poate sa vorbim, cred ca avem un prieten comun… il cunoasteti pe Caragiale?" "A, sigur, se poate… Numai putin, termin aici si vedem ce se poate rezolva." Si uite asa s-a rezolvat de am facut in cateva ore toate analizele. Ba mai mult, doctorul a mers cu mine la toate etajele, si a vorbit pentru mine cu asistentele. Personalul medical reactiona ca si cum as fi fost ruda cu doctorul. Dupa care am inteles. Era favor contra favor. Din moment ce eu am fost tratata cu prioritate, venind din partea unui doctor, si pacientul celuilalt doctor trebuia sa fie tratat cu prioritate. De fapt numele meu nici nu prea conta. Pe sistemul: "Cum te cheama?", "Vin din partea domnului dr. X si ma cheama Y."
Ei, intre timp am ajuns la un chirurg dintr-un alt spital, dar cu acelasi sistem. Aveam o simpla apendicita. Dar pentru care, ca la orice interventie, trebuia sa fii atent. "Va multumesc ca m-ati bagat in seama!…", si tot asa. Pe de-o parte mi s-a parut cumva normal sa platesc pentru servicii, fara chitanta. Probabil ca a devenit traditie, o lege nescris si insusita de toti, sa dai ceva la medic, si deja nu mai judecam critic daca e nevoie sau nu. Ca dovada ar sta dialogul din salonul in care eram, unde eu deja fusesem operata, iar un alt pacient urma sa fie. "Cat ai dat la anestezist?", m-a intrebat o alta pacienta, care parea sa aiba ceva experienta in domeniu. "50 lei." "Asa, maica, ia mai lasa-ma, ca parca prea si`au luat lumea in cap. Ai auzit?", catre alta… "Si tu la ce vrei sa-i dai 150 lei? Doar nu te-o lasa treaza pe masa!". Si de la tarife standard, la binefaceri: "Hai ca s-a purtat frumos cu mine… ii dau si eu acolo ceva…"
Toate acestea se intampla oriunde. Si acum este in natura lucrurilor parca sa platim fara chitanta pentru anumite servicii. Iar cand o asistenta refuza banii, ni se para ceva ciudat. Auzeam pe unii moralizatori spunand ca de undeva trebuie sa se opreasca. Sa ne invatam sa nu mai dam, ca este vina noastra, ca sunt obligati doar sa isi faca meseria. Nimeni din cadru medical nu a cerut bani. Dar ce se intampla daca nu-i dadeam? Bine, nu mai dam ca se invata, dar nu-mi asum eu riscul, pe sanatatea mea. De la urmatorul!
In caz de pericol iminent
Intotdeauna am vrut sa fiu de ajutor. Sa informez si sa fac o diferenta. Aceeasi intentie o am si cu acest blog. Imi doresc ca dupa o vizita in acest domeniu sa aveti un zambet pe buze, sa aveti o noua idee sau informatie, o noua stare, preferabil nu de dispret.
Materialele pe care le aleg, deasemenea, doresc sa faca o diferenta. In sfarsit am gasit un material de ajutor, conform standardelor state-of-the-art ridicate de mine.
Sper sa va fie de folos.
Materialele pe care le aleg, deasemenea, doresc sa faca o diferenta. In sfarsit am gasit un material de ajutor, conform standardelor state-of-the-art ridicate de mine.
Sper sa va fie de folos.
joi, 5 februarie 2009
In Romania? Fur!
Asa e... in Romania nu se poate trai, ca Guvernul nu da si la copii nostri lemne sa se incalzeasca... si nu se compara Romania cu Spania, Germania, Franta... acum pe bune! Cine spune ca tiganii sunt romani, asta e numai o cetatenie... ei sunt de fapt nomazi. Interesul poarta fesul!
joi, 22 ianuarie 2009
"Mi-am luat cu mine o chitara.."
Si ce putea sa comenteze un destept decat: "De unde ti-ai luat casca?"
marți, 6 ianuarie 2009
New York Times publică reclame pe prima pagină, din cauza crizei economice
*Nici nu mai merita sa pun eu un titlu de la mine... sursa: NewsIn
Cotidianul american New York Times a decis să publice reclame pe prima pagină, încercând să diminueze astfel efectele crizei economice, informează ziarul britanic The Guardian.
New York Times va publica un ad de presă în jumătatea de jos a primei pagini, care va ocupa spaţiul a şase coloane. Decizia aduce cotidianul în pas cu celelalte ziare americane care au cedat imperativelor comerciale dictate de criza economică, ajungând să vândă spaţiu publicitar pe prima pagină, acolo unde, de regulă, apar principalele titluri şi ştiri ale zilei. Unul dintre primele cotidiane care a început că publice reclame pe prima pagină este Wall Street Journal, încă din 2006.
Cotidianul New York Times a suferit, la fel ca toate celelalte publicaţii, o scădere a veniturilor din publicitate, din cauza crizei. În prezent, cotidianul are trei milioane de cititori pe zi, însă cota sa de piaţă a scăzut cu 55% în 2008.
Ediţia de luni, 5 ianuarie, a fost prima în care New York Times a avut pe prima pagină un ad de presă, mai exact o reclamă la televiziunea CBS, cu titlul "Front Page News" şi sloganul "Cel mai vizionat post".
Potrivit The Guardian, New York Times este catalogat de cititori drept un exemplu pentru conţinutul editorial şi pentru consecvenţa şi profesionalismul angajaţilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)