Vi s-a intamplat sa fiti intr-o discutie importanta si cand iesiti sa va dati seama ca nu ati intrebat o multime de lucruri? Sau sa va lasati luat de val si sa nu mai intrebati poate cele mai importante lucruri? Sau dimpotriva, vi s-a intamplat sa mergeti cu o lista de intrebari la o discutie?
De ce pe moment lucrurile par potrivite ca dupa o discutie retrospectiva cu cineva sa sune foarte rau... in defavoarea voastra. Unde este realitatea?
Am auzit de o multime de ori despre realitati diferite, in aceeasi idee cum pot fi si adevaruri diferite incat uneori sunt bulversata... si oricat de patetic ar suna, bulversata e cuvantul corect. Iar in aceeasi idee am observat ca atunci cand nu gandesc si actionez la instinct lucrurile are so much better.
Ce ar trebui sa invatam in viata asta: Sa ne controlam sau sa invatam sa ne acceptam si sa potentam ce avem?
In ideea ultimei intrebari am aflat recent de conceptul de Blue Ocean si mi-a venit de atatea ori in minte in ultima perioada incat, coroborat cu faptul ca eu nu cred in coincidente, ar trebui sa tin cont de el.
Blue Ocean e Cirque du Soleil. Cirque du Soleil nu s-a uitat la ce are competitia sa incerce sa egaleze sau depaseasca, ci s-a uitat in propria curte, a vazut ce potential are si l-a dezvoltat pe acela ducand circul in alta directie.
In aceeasi idee, ar trebui sa ma uit la atuurile mele si nu pentru ca nu le-as sti, dar cheia e sa vad cum pot sa le potentez. Ar trebui sa reactionez gandind la ce ar trebui sa fac, ce se asteapta altii sa fac. Nu e sanatos in primul rand pentru tine pentru ca te minti si, din nou, oricat de patetic ar suna, daca nu poti lucra cu tine cu cine naiba sa lucrezi?
Spuneti-mi voi, cand credeti ca o intrebare este nelalocul ei? Din experienta voastra, care a fost intrebarea nepotrivita care v-a determinat sa va indepartati de o persoana?
