Let's ride it, România!

Ce mai fac în ultimul timp? Sport. Dar nu orice fel, ci genul care îți face bătături în palmă.

Mai exact fac școala moto. Ruptură de logică? Să vă explic...

Într-o dimineață, ascultând Radio Guerrilla aud că urmează concursul Car Idol, unde trebuie să cânți o piesă și câștigi ceva. Pentru ziua respectivă aveai de ales între un curs de perfecționare moto și școala moto. Cum avusesem o discuție cu prietenul meu cu o seară înainte, am zis să îi fac un cadou și să îi iau cursul de perfecționare, el fiind pasionat de viața pe doo roți.

Și încep să lălăi la radio Jamiroquai, Virtual Insanity, și câștig premiul. Vaaaai, ce cadou frumos... ce pupături și mulțumiri. I love you too, beibi!

Numai că pentru a face acel curs ai nevoie de motor... ceea ce noi nu aveam. Așa că oamenii au fost extrem de amabili și am putut schimba premiul în școala moto pentru mine. :D

Da, cea cu Ugs pe motor sunt eu...

Și de ce fac sport și bătături în palmă? Pentru că acel model în particular are o accelerație foaaarte dificilă, pe care nu o pot ține constant și dacă vreau să mai și îndrept ghidonul... îmi lucrez toți mușchii care ar putea avea legătură cu mâinile, inclusiv cei faciali.

Dar este extrem de relaxant și asta face cumva să fie un paradox. Deși spun că e relaxant, trebuie să te concentrezi tot timpul: să fii atent cum ții mâinile pe ghidon, ce parte din talpă este pe scăriță, poziția spatelui, să te uiți mereu la următorul obstacol și nu la cel de care tocmai treci, să apeși cu piciorul sau corpul când, cum, unde trebuie.

Eu fac la ElitMoto iar Mircea și Claudiu sunt foarte de treabă. Îți zic ce și cum să faci (nu întotdeauna îți spun și de ce, dar am aflat singură logica fiecărei mișcări și mi-a rămas în minte) și mai ales ce să nu faci. Spre exemplu să pui cu frână cu frâna de mână (sorry) în curbă. Deși primul meu instinct ăsta a fost, mi-am adus aminte și nu am făcut-o.

În week-end-ul ăsta, pentru că nu am nicio ședință, mă duc să mă plimb cu bicla prin Herăstrău. Vă recomand. Asta după „Let's do it Romania!"

Am intrat prima la master!!!

Prima pe lista, cu cea mai mare notă, 9.30 și normal, la buget! Masteratul se numește „Management și Comunicare în Afaceri” și este în cadrul SNSPA.

Așa că dacă viitorii posibili angajatori mai oscilează, DON'T!

Master.... check!

După o pungă de junk food și o cană de cafea m-a luat cheful de blog. Nu am scris de ceva vreme pe blog pentru că m-am pregătit pentru admiterea la master. Astăzi a fost interviul, totul a decurs bine și acum nu îmi mai fac mustrări de conștiință că scriu pe blog. :)

Experiența de la interviu a fost extrem de plăcută. În comisie a fost un profesor despre care am vorbit în unul din primele posturi de pe blog și care ne spunea la un curs că fie că avem sau nu chef, trebuie să ne așezăm la masa de lucru și cheful poate va veni, dar este important să începi lucrul dintr-un loc.

După cum spuneam, e blogul meu și dacă mă bucur de ceva am să scriu! Acest profesor m-a încurajat dându-mi extrem de valorosul feedback, printre care mi-a spus că sunt foarte inteligentă și că am un discurs foarte bine structurat. Chiar și în cazul în care primești un feedback negativ și îți stă în gât, e mai bine să îl primești decât să nu îl primești deloc.

Nu mai am idei acum. Mă duc să-mi pun ceai în cană și să dorm. Între timp, here is a good night song:

Băieții s-au întors pe treaba lor! (The boys are back in town!)

Astăzi am fost pe poligon, la prima ședinta pe moto. It was greaaat! Dar am fost și la cinema și am văzut The Expandables.
Îmi era dor de un film old scool de actiune, cum numai Stallone putea sa facă. Și în caz că vă îndoiți de capacitățile lui regizorale, nu o faceți. E prea tare! (Expresia se potrivește contextului). Adică din primele 10 min. ești cu genunchii la gură și exclami fără să vrei un „Uaaaaaauuuuu!”. Niște efecte de mai mare dragul, dar FOARTE VIOLENT!
Plot-ul era... un pretext pentru film, sincer. Adică o echipă de mercenari nobili este solicitată pentru o misiune. Misiunea se dovedește a fi prea riscanta, deci echipa condusa de Stallone renunță. Dar intervine fata și scopul suprem.
Am trăit cumva în două lumi în timpul vizionării. Pe de-o parte efectele mă furau și fascinau și pe de altă parte erau glume ironice care făceau trimitere la fapte reale. Gen: Schwarzenegger vrea sa fie presedinte; tipa țipă „This is not your war!” numai că Rocky nu mai spune „'T'is now!”. Și alte glumițe care piperează acțiunea.
Unele persoane cu care am fost la film s-au amuzat mai mult ca faceam umbre pe ecran la sfarsitul filmului, însă mie îmi lipsea un film cu bătăi. Un film cu bărbați preponderent e mai reconfortant decât unul cu tipe.