miercuri, 7 iulie 2010

Un 10 și studiul continuă

În primul rând e blogul meu și comunic ce vreau și cum vreau pe el. Prin urmare am să mă laud: am luat 10 la licență!!!

În al doilea rând, azi am fost la un training organizat de Larisa Toader, care gestionează și buticul de pr. Lucrurile spuse au fost chiar entry level dar am învățat și eu două chestii noi plus că mi-am mai reîmprospătat memoria. Erau și persoane cu experiență și persoane entry level... public variat. Iar aici cred că s-a produs clivajul. Unde a fost problema?
Nebunia a început nu când Larisa ne explica ce și cum e mai bine să facem cu un comunicat de presă ci atunci când Sebastian S Eduard, Șef Departament Cultură-Mass Media Jurnalul Național, a venit să povestească despre ce greșeli a văzut în experiența sa făcute de către oamenii de PR. Exemplele au fost și nostime (spre exemplu primise o știre că Mbela- B1 a fost la plajă cu fiica sa...) și relevante cum ar fi faptul că nu e ok să primească din partea PR-ului materiale scrise fără diacritice. And all hell broke loose.
O „fetiță” a fluturat mâinile în aer că ea are de întrebat ceva... problema ei era că unii jurnaliști scriu pe bloguri cu „tz” și „sh”.... Bă, ești prost! Că ce, le e lene să pună ei diacriticele (ziariștilor)? Și alte frustrări personale din partea PUBLICULUI. Eu am o vorbă: „Shut the fuck up!”, și ia și învață! Iar dacă ai o întrebare, ok, dar nu mă interesează povestioara ta când am niște speackeri mai credibili în fața mea.

Training-ul mi-a plăcut, dar îmi doresc și unul pentru cei care au trecut de etapa asta, dar mai au berechet de învățat. Like me! Public țintă, my friends!

luni, 5 iulie 2010

Cel mai bun post despre inundații

Un post foarte bine scris, la obiect! Vreau să se audă cât mai TARE ce a spus domnul aici, pentru că spune exact lucrurilor pe nume. Păcat că mesajul însă nu o să ajungă la urechile care trebuie...
Mai jos aveți articolul, să mă asigur că nu vă e lene să dați click. :)

„Dupa 2004, aproape ca nu a existat an in care sa nu discutam despre inundatii si despre persoanele care au ramas fara case. Mii de oameni sunt in acest moment evacuati, zeci de oameni au murit, sute sau chiar mii de case au fost afectate de inundatii. In acest context, cred ca ar fi bine sa intelegem ca:

- nu este acum momentul sa cautam vinovati– atunci cand vezi cum apa iti intra in casa, chiar nu este momentul potrivit pentru a cauta vinovati. Se consuma o gramada de timp si resurse cu discutii sterile de tipul “de ce am ajuns aici?”, “cine a taiat padurile?” sau “cine a furat banii de diguri?”. Ajuta la ceva aceste discutii? Nu ar fi mai bine sa discutam despre ceea ce putem face pentru a minimiza efectele inundatiilor, si sa lasam goana dupa vinovati pentru mai tarziu?

- uneori nu te poti impotrivi naturii – debitul mediu istoric al Siretului este de 280 mc/s. In urma cu cateva zile, debitul a ajuns aproape 2.900 de mc/s. In aceste conditii, niciun dig nu te mai poate ajuta, iar singurul lucru pe care autoritatile il pot face este sa limiteze pierderile.

- politica trebuie lasata la o parte - chiar nu este momentul sa politizam situatia. Sunt Basescu si Boc de vina pentru ca a plouat mult sau pentru ca in anumite zone nu exista diguri? Poate, insa incercarea unor politicieni de a castiga capital electoral din suferinta oamenilor este de-a dreptul penibila.

- nu este necesara prezenta lui Basescu! In Romania, nevoia unui tatuc pare a fi mai mare decat oricand. Sa vina Basescu in localitatile inundate si sa faca ce? Sa promita ajutoare, case, diguri? Cand vom intelege ca nu este treaba presedintelui sa umble cu cizmele prin apa si sa dea indicatii? Asta este treaba celor care chiar se pricep. Presedintele, oricare ar fi el, poate sa transmita mesaje de incurajare, nu sa faca promisiuni populiste sau sa se certe cu sinistratii.

- au murit zeci de oameni – si in acest an, inundatiile au facut victime. In momentul in care lucrurile vor reintra in normal, ar trebui sa cada niste capete. Au murit oameni pentru ca X,Y sau Z nu si-a facut treaba? Afara si “la zdup”!. In ultimii 10 ani, inundatiile au cauzat moartea a peste 300 de persoane. A platit cineva?

- avem nevoie de o strategie coerenta de lupta impotriva inundatiilor -trebuie construite diguri, satele situate in zone inundabile trebuie stramutate (chiar daca locuitorii refuza!), zonele despadurite trebuie reimpadurite. Din nefericire, ne gandim la toate acestea abia dupa ce apa ne-a ajuns la gat.

- oamenii trebuie responsabilizati - nu este posibil sa iti construiesti o casa fara autorizatie intr-o zona usor inundabila, iar dupa ce ti-a luat apa casa, sa ai pretentia ca statul sa iti construiasca una noua, eventual in acelasi loc.

Mai departe, este anormal sa nu iti asiguri casa pe motiv ca nu ai/nu vrei sa platesti anual 100 de lei pentru asigurare. Statul nu este mama tuturor ranitilor si nu poate construi in fiecare an case, iar oamenii ar trebui sa isi poarte si singuri de grija. Casele care nu pot fi asigurate pentru ca se afla in zone cu risc ridicat de inundatii trebuie daramane si reconstruite in zone in care riscul este mai mic.

- televiziunile au un comportament regretabil - goana dupa senzational a televiziunilor este absolut de regretat: ne sunt obsesiv aratati oameni plangand, oameni care injura autoritatile, pe primul ministru sau pe presedinte, vedem reporteri punand intrebari idioate si alergand dupa sinistrati pentru a le smulge o declaratie (“ce veti face acum ca nu mai aveti casa?”, “cine credeti ca este de vina ca apa v-a luat casa”), vedem o gramada de dezbateri in care opozitia injura puterea, dezbateri in care se discuta despre casele ministrilor in contextul inundatiilor (“oamenii au ramas fara locuinte, iar “astia” au o gramada de case) samd.

- trebuie sa ii ajutam pe sinistrati – dincolo de discutii si dezbateri, se afla drama oamenilor loviti de ape. Dan Popa si Dan Selaru, doi dintre bloggerii Hotnews au pus la cale o actiune de strangere de ajutoare pentru sinistrati, detalii aici. Daca puteti sa ajutati, va rog sa ajutati. Multumesc.”

sâmbătă, 3 iulie 2010

Back to work!... în mod organizat

Mi-am schimbat skin-ul, am adăugat gadget-uri... când îmi deschid blogul am impresia că nu s-a încărcat complet, dar îmi place așa, mai simplu.
Termin facultatea, am terminat și cu (de acum) fostul job, și sunt într-un moment de cumpănă... Ce fac de aici înainte? De aceea am revenit la blog, pentru că mă forțează uneori să gândesc la lucruri importante, nu fleacuri de pe facebook. Pe facebook mai mult primesc informații decât gândesc... ca la un site de știri mai bun decât Libertatea. :D
Revenind la dilema mea, „Now what?”, am găsit un filmuleț care m-a ajutat, prin urmare îl împărtășesc cu voi.


Pe scurt, scrieți-vă ideile pe hârtie și puneți-le la vedere! Să nu mai fim cimitir de proiecte și să notăm tot ce vrem să facem și chiar să facem. Cred că e o satisfacție deosebită să tai chiar și un lucru de pe aceea listă (dar nu punem chestii de genul „Să fac curat în casă!”). Prin urmare puteți urmări noul meu site: www.făcutdemână.ro... Unul din lucrurile de pe lista mea.
Spor la treabă!