marți, 31 august 2010

Hopa sus!

Fara comentarii de prisos, ultimul articol al Andreei Marin din Business Woman.

Nu exista nu se poate


de Andreea Marin Banica
De-a lungul timpului, am avut o singura problema. Aceasta nu a fost concurenta, fiindca nu prea am avut o concurenta care sa-mi creeze angoase – si nu o spun deloc cu infatuare.

Mi-am gasit si mi-am creat propriul drum. Problema intervine atunci cand vrei sa-ti definesti o identitate si vrei sa te faci inteles, cand speri ca limbajul tau sa ajunga la sufletul celor care te asculta.

M-am delimitat de… lumea in care traiesc, sa spun asa, nefiind o persoana mondena. La inceput, mi se spunea ca e o grava greseala: "Nu ai cum sa traiesti intr-un astfel de mediu daca nu iesi saptamanal la cinci-sase actiuni de acest gen, daca nu esti snob, daca nu inveti sa discuti despre lucruri banale". "Fii isteata, sunt lucruri plictisitoare, dar de pe urma carora poti profita".
Ei bine, am refuzat sa fac ce nu simt. Merg intr-un loc doar daca am ce sa fac acolo concret, vorbesc doar daca am ceva de spus. Cuvintele nu-mi sunt de folos decat atunci cand exprima ceva. Prefer, altfel, sa tac si sa gasesc locul potrivit mie. E o problema de principiu: intre stimul si raspuns, intotdeauna exista in viata puterea de a alege. Eu asta am ales.

La prima vedere, a fost un dezavantaj, in sensul ca nu-mi faceam destule… relatii, sa spun, in aceasta lume. Reversul medaliei insa a fost unul pe care nu l-am prevazut. Acum am inteles ca discretia e o atitudine cu sorti de izbanda, dar pe termen lung. Nu e nevoie sa tipi, ca sa fii auzit.

Snobismul, goana dupa imagine, superficialitatea – toate acestea imi creeaza repulsie si ma fac sa ma retrag in propria cochilie. Nu-mi doresc sa fiu parte dintr-o astfel de lume, oricate beneficii materiale m-ar ocoli, pentru ca nu sunt, in acest punct, capabila de adaptare. O poveste de departe imi aduce zambetul pe buze si ma face sa cred ca nu gresesc.

Regele Pedro al Braziliei se hotaraste sa ridice primul spital public, lansand un apel pentru a strange fonduri. Dar "oamenii grei" nu raspund acestei chemari. Regele nu se lasa si recurge la o stratagema. Anuntul sau suna astfel: "Cine va da un milion de pesos va primi titlul de Duce, pentru jumatate de milion esti numit Conte, o suta de mii de pesos inseamna titlul de Baron". Ca prin minune, fondurile s-au strans foarte repede. La dezvelirea placii de inaugurare, toti nobilii ce facusera donatii au putut citi urmatoarea inscriptie: "Acest spital a fost ridicat pentru cei suferinzi, din prostia si mandria omeneasca".

Am continuat sa cred intr-un principiu de la care nu abdic: acela ca lupti cel mai bine facandu-ti fara cusur propria munca. Fara a uza neaparat de dreptul la replica, ci alegand ca replica ta sa fie o noua realizare. Cred ca e cel mai bun raspuns pe care poti sa-l dai. Asa am mers inainte, asa sunt si astazi si asa voi ramane.

Cu ceva timp in urma, am fost invitata sa sustin un curs pe teme de comunicare in fata studentilor viitori jurnalisti. Recunosc, am avut un sentiment neobisnuit sa ma aflu de partea cealalta a catedrei, dar am primit cu bucurie ocazia sa impartasesc tainele meseriei, atat cat mi-a fost dat sa le patrund prin experienta proprie, cu cei care abia se aliniasera la start. Vedeam licarul de curiozitate din ochii lor si-mi aminteam de primii mei pasi in televiziune, de anii in care depozitam temeinic fiece sfat venit din partea profesionistilor ce mi-au devenit dascali la inceputuri. Acum era randul meu sa dau mai departe, si m-am aflat la un moment dat in dialog cu studentii pe tema principiilor dupa care m-am ghidat in munca mea, de-a lungul vremii. Sunt pilonii care au fost supusi nenumaratelor incercari si presiuni in cei 15 ani, dar care au rezistat tocmai in virtutea eficientei si justetei lor. Aceste principii formeaza un cod al meu, care se extinde si asupra celorlalte sfere ale vietii, si cine stie, poate va vor fi de folos voua, tinerelor aspirante la statutul de “business woman".

Nu exista "nu se poate"!
Pornesc de la ideea ca intotdeauna exista solutii. Atunci cand cred cu tarie intr-un proiect, imi pun tot sufletul in realizarea lui. Este ca un copil al meu, fata de care mi-am asumat niste riscuri si obligatii: sa-l cresc si sa-l pun pe picioare. Am clar in minte imaginea de final, unde vreau sa ajung, si nu accept ca produsul meu sa fie trunchiat, sau sa se transforme intr-o struto-camila, din cauza inertiilor celor din jur sau a propriilor mele slabiciuni. Imi demonstrez mie ca pot sa duc un lucru pana la capat, caci exact asta imi da masura priceperii si pasiunii mele in profesie. In alta ordine de idei, amintiti-va de celebra definitie a prostiei ca "incremenire in proiect", lansata de scriitorul si filozoful Gabriel Liiceanu. Si cine isi doreste sa se inroleze intr-o armata si asa destul de numeroasa?

"Suntem ceea ce facem in mod repetat. De aceea maiestria nu este un act, ci o deprindere." (Aristotel)
Formarea unor reflexe bune este esentiala in orice meserie. Pe vremuri, exista o traditie foarte sanatoasa, din pacate neglijata in ziua de azi, aceea a uceniciei pe langa un maestru. Menirea ei asta era: de a-ti forma anumite deprinderi prin asimilare, exercitiu, repetitie. Mana olarului priceput este ferma si oala iese perfecta, noi o admiram, dar numai el stie cate tone de lut a stricat pana sa ajunga sa modeleze din cateva miscari un obiect care se poate numi "vas" si nu altceva. Reflexele sunt bune si in viata de zi cu zi. Un om inteligent nu calca de doua ori pe aceeasi grebla. Si nici macar pe-o grebla pe care o vede pentru prima oara in ochi (si nu intre ochi). Evitarea greselilor este cel mai mare castig al exercitiului de "rodare".

Gandeste "castig/castig"
Ofera-i omului din fata ta sau celui care munceste cot la cot cu tine motivatia necesara de a intra in joc si a ramane alaturi de tine. Este o gandire pe termen lung, care da intotdeauna roade. Si nu trebuie sa fie o pacaleala: demersul in echipa chiar e firesc sa fie un castig de ambele parti! Cum altfel poti sa repeti alaturi de partenerul tau o experienta reusita?

Vezi clar prioritatile si respecta-le
Un plan de bataie bine intocmit este deja o treaba pe jumatate facuta. Canalizarea corecta a energiei te scuteste de bajbaiala si de o abordare haotica a sarcinilor, in care obiectivele cu adevarat importante sunt sufocate de cele secundare sau de moment. Risti sa nu mai fii coerent si sa uiti incotro ai pornit si de ce. Poti sa sari din subiect in subiect si din poveste in poveste doar daca esti Sheherezada si "prioritatea" ta este sa nu apuce sultanul sa-ti taie capul inainte sa vezi "zorii mijind".

Documentare inainte de spontaneitate
Pana si "spontanii" Jay Leno si Larry King isi fac sarguincios temele. Autosuficienta vine intotdeauna cu un dar perfid ascuns pe la spate: gafa. Oricat de iute iti merge mintea, pe un teren necunoscut vor functiona intotdeauna reguli pe care, mai mult ca sigur, ai omis sa le iei in calcul. Ca sa nu mai spun ca documentarea este o dovada de respect fata de interlocutor si o cale sigura de a-l atrage in dialog si a-l deschide catre tine. Imi amintesc cu cata placere urmaream meciurile de fotbal, pe vremea cand erau comentate de Cristian Topescu. Nu intelegeam mare lucru din ce se intampla cu "balonul rotund", dar stateam lipita de televizor pentru minunatele digresiuni pe care le facea despre tara gazda sau despre tara de origine, despre capitale, traditii si istoria locurilor de unde se faceau transmisiunile. Era ca o calatorie virtuala, din care reveneam vizibil imbogatita. Mi-e dor de acele meciuri din viata mea de copil…

Nu infrumuseta povestea, nu minti nici macar putintel
Atentie la subtilitati, nuante si omisiuni

Ei, daca nu poti si nu poti sa-ti reprimi meteahna infrumusetarii, mai bine schimba meseria. Cumpara-ti un birou din lemn masiv si fa-te scriitor. Altfel, vei fi prins cu mata-n sac. Ca se intampla azi, ca se intampla maine, adevarul va iesi vrand-nevrand la lumina si iti va zdruncina serios credibilitatea. Or, fara ea, nu-ti va deschide nimeni usa, nici daca vii cu o sorcova pasnica in prag. Iar accentele puse anapoda si omisiunile pot deturna complet sensul unui mesaj, al unei conversatii. De altfel, cine nu stie boala la moda in ziua de azi: vorbele scoase din context si interpretate dupa bunul plac al unora sau altora?

Nu te poti juca cu vietile oamenilor, nu crea eroi, descopera-i!
Nu intri cu bocancii in viata unui om, nici daca te stergi energic pe picioare. Vanatoarea de subiecte si jocul gratuit de dragul amuzamentului poate provoca seisme cat se poate de reale in viata unui om si in anturajul acestuia. Nu te poti crede Dumnezeu, nici daca ti-a iesit o data sau de doua ori jocul de-a papusarul. Exista lucruri mai presus de meserie, dar nu si peste omenie. Pe de alta parte, umfland personaje lipsite de substanta si insailandu-le peste noapte o mantie de Superman-i, risti sa cazi in derizoriu. Superman macar avea chilotii trasi peste nadragi. Aici insa te vei trezi ca lumea de pe strada arata cu degetul si striga: "Regele e gol!" Eroii adevarati exista si mai bine te asiguri ca ai suficienta pregatire si resurse pentru a-i descoperi si pune in lumina.

Nu-ti raporta calitatea muncii tale, nici daruirea pentru meserie, la salariu
Cand muncesti cu pasiune, nu-ti prea sta mintea la altceva. E pacat sa-ti reprimi entuziasmul si sa-ti refuzi sa cresti profesional din pricina banilor. Aprecierea si banul vin in timp, daca esti cinstit si dedicat in meserie.

Uita de ceas
Poti fi pasionat doar de la 8 pana la 4 dupa-amiaza, dupa care sa comuti spre altceva? Priviti la oamenii pe care ii admirati si pe care ii considerati un etalon in profesie, cititi-le biografiile si analizati-le memoriile. Veti descoperi nopti nedormite, idei indraznete si izbucniri de creativitate care nu pot fi indesate intre orele unui program standard. In viata, e un pret pentru fiecare izbanda.

Pune suflet! Vino in intampinarea vocatiei tale
Succesul e direct proportional cu daruirea ta
Este ca legea conservarii energiei. Cat investesti, atata se vede. Ai talent, cizeleaza-l, fa-l sa straluceasca, pune-l in valoare in fiecare demers al tau. Nu-l lasa sa zaca nefructificat, sa se astearna praful peste el. Cat despre succes, exista o vorba care spune ca el este 10% talent si 90% munca.

Crezi in tine, pastreaza-ti verticalitatea in orice conditii
"Nimeni nu va poate leza fara consimtamantul vostru"
(Eleanor Roosevelt)
Un om demn inspira respect, isi cunoaste valoarea si nu abdica de la principiile fundamentale ce-l calauzesc in viata. Le poate cizela, fireste. Cel ce se lasa strivit si imputinat de presiunile exterioare ajunge sa-si insuseasca o constiinta de sclav. Se tradeaza pe sine insusi. Exista intotdeauna liberul arbitru si este alegerea noastra daca sa ne lasam sau nu ingenuncheati si umiliti.

"Ce se afla in urma noastra si ce se afla inaintea noastra sunt lucruri marunte fata de ceea ce se afla inauntrul nostru." (Oliver Wendell Holmes)
Este vorba sa nu devenim prizonieri ai unor amintiri despre cat de destepti si talentati am fost in clasa a 9-a, cand am luat o diploma si-o mentiune si doamna directoare ne-a laudat in fata liceului. Sau la extrema cealalta, sa construim castele in Spania, fantazand pe canapea cum o sa luam noi Marele Premiu si ce minunat o sa fie. Fireste ca e bine sa visezi, dar nu uita ca viata, cea adevarata, se desfasoara acum si aici, iar masura valorii tale iti este data de ceea ce faci in fiecare moment, si ai grija sa dai tot ce poti in fiecare clipa pe care o numesti "prezent". Si nimeni nu te poate instraina de ceea ce ai mai de pret – sufletul, mintea, bagajul de cunostinte. Omnia mea mecum porto (n.r. Tot ceea ce am duc cu mine).

Asculta si cauta sa intelegi inainte de a te face auzit, inteles
A asculta cere la fel de multa pricepere ca si a te lansa in exercitii retorice. Daca fiecare ar da ochii peste cap si ar vorbi in legea lui, n-ar mai exista dialog. Or comunicarea presupune un schimb de energii, o "citire" dincolo de cuvinte a tensiunilor si accentelor subtile exprimate prin voce si prin limbajul trupului. Daca stii sa asculti, vei sti si cum sa reactionezi adecvat si ce cuvinte sa alegi pentru a te face inteles mai bine. Nu risti sa dai cu oistea-n gard si nici sa vorbesti aiurea in tramvai. Mentorul meu, regizorul Valeriu Lazarov, mi-a inoculat constiinta faptului ca tacerea, capacitatea de a asculta cu interes este in munca mea mai pretioasa decat o mie de cuvinte. "Marea descoperire a micului ecran – e obsesia mea – nu este cuvantul, nici imaginea, ci tacerea. Nu exista un lucru mai formidabil si emotionant decat o tacere, cand ii adresezi unui om o intrebare si il vezi, il simti cum se gandeste" scria un alt monstru sacru al televiziunii, a carui carte mi-a fost biblie in meserie: Alexandru Stark. (volumul "Cuvinte si taceri")

Fii constient de performanta si de ambele sale posibile efecte asupra celorlalti
In sfarsit, esti aplaudat. Ai rupt tara-n doua, in sensul ca lumea s-a-mpartit in doua tabere: cei care te admira si cei care nu te suporta. Si unii, si ceilalti te vor dota cu etichete. Unii te vor numi "exceptional, sclipitor si genial", te vor urca pe un piedestal si iti vor pasa toate sarcinile. Ceilalti te vor invidia, te vor clasa drept "parvenit" sau "oportunist", iti vor vana greselile si vor sapa cu ravna sub acelasi podium pe care vremelnic ti se odihnesc picioarele. Important este sa-ti vezi de drumul tau si sa nu incremenesti nici in vanitate, nici in sentimente de descurajare. Destinatia ta trebuie sa fie una singura – urmatoarea performanta.

Nu sari etape in evolutia ta
"O calatorie de o mie de leghe incepe cu primul pas"

Salturile pe scara evolutiei sunt minunate, dar numai in povesti broasca se transforma direct in print, si nu fara interventii stiute din afara. Nu poti cladi ceva solid si durabil, daca nu pui caramida peste caramida. Prin bresele lasate se va plimba curentul, dand glas inconsistentei tale.
Nu-ti fa iluzii: mai devreme sau mai tarziu, chiar daca altii nu vor sti, tu vei simti sub presiunea propriilor lacune ca iti zboara pamantul de sub picioare. Si asta ai dorit, sa simti nesiguranta nisipurilor miscatoare?

Spune nu excesului!
Si nu ma refer aici la sex, shopping si ciocolata!

Fii deschis, o perceptie limitata poate insemna o realitate ignorata
Ideea preconceputa, cliseul in gandire sunt ochelarii de cal pe care ni-i pasam zilnic din comoditate si inertie. Nu poti fi atotstiutor, de aceea tine-ti ochii deschisi si mintea treaza. Viata te va surprinde mereu cu aspecte nebanuite si subiecte noi de explorat. Fii pregatit sa calatoresti si sa-ti largesti orizontul. Si in privinta necazurilor celor din jur, fii constient ca, daca te faci ca nu vezi, nu inseamna ca ele nu exista. Si nimeni nu are garantia ca lui nu i se poate intampla nimic.

Si daca nici un geniu nu o zice bine, atunci cine: "Problemele insemnate cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel de gandire cu cel in care ne aflam cand le-am creat" – Albert Einstein.

luni, 30 august 2010

Woman, control yourself!

O scurtă idee, referitor la ce am mai spus: raportul dintre un eveniment minor (căruia noi îi putem da dimensiuni apocaliptice) și unul cu adevărat tragic (pierderea celor dragi). Și despre cum felul în care reacționăm la unele vești ne definește ca persoană.

sâmbătă, 28 august 2010

Just got f*cked up on that!

De câte ori v-ați entuziasmat asupra unei idei, ați spus-o tuturor prietenilor după care timpul a trecut și ideea la fel. Tot entuziasmul a avut evoluția unui „Fââââssss!”.
Recunosc că mi s-a întâmplat, că m-am gândit foarte mult la profesorul de filosofie care ne-a spus că suntem un cimitir de proiecte. Nu poți să te risipești de fiecare dată dar e a naibii de dureros când o faci!

Am găsit un scurt articol despre un studiu care în esență spune că atunci când avem o idee, un plan, simplu fapt că spunem altora care este planul nostru oferă suficientă satisfacție creierului încât nu mai suntem atât de motivați să ducem ideea până la capăt.
Și e foarte logic: ai o idee genială,
- dacă o spui prietenilor, ei o să spună că ești super tare și ce idee mișto ai! Prin urmare orgoliul tău e periat și nu mai simți nevoia să duci ideea la bun sfârșit că deja se știeeee ce pui de geniu ești. Și când a trecut timpul și conștientizezi că nu ai îndeplinit ideea îți dai seama că ești brânză bună în burduf de câine. În consecință te demoralizezi, îți pierzi încrederea în propriile puteri.
- dacă nu îți spui ideea, te vei entuziasma singur (ca atunci când pregătești o petrecere surpriză) și vei dori să arăți ce deștept ești tu și că ești în stare. Prin urmare vei avea o reușită și încrederea în tine se va întări.
Să nu ne ascundem după deget, este foarte bine cunoscut faptul că suntem într-o constantă căutare de lăudători (căutăm să fim aprobați și plăcuți and it's killing us când cineva nu ne agrează - dacă noi admirăm persoana respectivă).

Prin urmare taci și fă! Și dacă tot trebuie să vorbești, spune ceea pe ce te bazezi, nu ce visezi! (I jost got f*cked up on that one!

marți, 24 august 2010

Eu donez sânge

Dragii mei,

M-am săturat de semnul exclamării, îndemnuri și porunci. Eu mă duc mâine să donez sânge la Spitalul Floreasca. Dacă vreți și voi să faceți la fel, sunt câteva aspecte de care să țineți cont.
Orele la care acest spital recoltează sunt 7:30 - 11:30. Pe acest site puteți vedeam mai multe detalii.
Persoanele care au sub 50 kg nu au voie să doneze. Vârsta trebuie să fie cuprinsă între 18-60 de ani.
Contraindicații medicale (preluate din foaia pe care mi-a dat-o spitalul Floreasca):
- Hipertensiune arterială - TA peste 180/100
- Hipotensiune arterială - TA peste 100/60
- Cardiopatie ischemică (detalii gasiti aici)
- Intervenții chirurgicale mai recente de 1 an
- Extracții dentare și orice fel de intervenții stomatologice mai recente de 6 luni
- Tratament injectabil în urma cu 3 luni
- Traumatisme craniene cu pierderea cunoștinței (comă)
- Tatuaje, găuri pentru cercei efectuate mai recent de 1 an
- Boli dermatologice, psoriasis, vitiligo, herpes
- Ulcer în puseu acut, operat
- Anemie, sarcină, alăptare, menstruație (7 zile după menstruație)
- Hepatită cronică, acută, virală de tip A, B, C (indiferent la ce vârsta a debutat)
- Boli cu transmitere sexuală: HIV, sifilis
- Boli neuropsihice
- Dioptrii mai mari de minus 4 (miopie forte)
- Viroze (cred, era prost tras la xerox), TBC (indiferent la ce vârsta a debutat)
- Alchoolici

Înaintea recoltării:
- nu se consumă alimente ce conțin proteine animale (ouă, lapte, carne)
- Evitați mâncărurile grase ca hamburgerii, cartofii prăjiți ori înghețata înainte de donare. Testele pentru infecții făcute asupra sângelui donat, pot fi afectate de grăsimi - lipide - ce apar în sânge la câteva ore după ce au fost consumate mâncărurile grase.
- e preferabil să consumați ceva ușor, un fruct, un covrig
- pe hârtia de la spital recomanda consumul de cafea, însă pe site-ul indicat mai sus spunea nu se recomanda nimic ce ar conține cofeină. Eu am tensiunea mică, deci probabil o să iau un travel mug cu cafea la mine.
- fumatul este interzis o oră înainte și după ce donați sânge
- este interzisă conducerea unui autovehicul o oră după donare.
- Consumați mai multe lichide pentru a înlocui volumul pe care îl veți dona. (personal o să-mi iau o sticlă de apă plată)
- Consumați alimente bogate în fier - carne roșie, pește, ficat, fasole, cereale îmbogațite cu fier, stafide sau prune.

Later edit: Nu am putut să donez sânge pentru că am 54 kg în loc de 58 (minima), deci revin cu o corectură. Se donează cam 400 ml în mod normal. Și nici nu voi putea dona vreodata pentru că am ceva probleme cu inima și pot să fac infart. Observați contraindicațiile și toate aceste aspecte și vedem că lista persoanelor care pot dona sânge se reduce dramatic. :( Chiar îmi pare rău că nu pot dona, pentru că eu măcar aveam bunăvoința.

luni, 23 august 2010

Andrei Plesu

Acest blog are scop de informare sau evidentiere a unor idei. Prin urmare in cele ce urmeaza aveti un articol preluat din Dilema Veche, genial, cum altfel.

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Ce nu trebuie să spună un preşedinte

Ca toţi cei care mizează pe instinct mai mult decît pe calcul şi elaborare, pe temperament mai mult decît pe înţelepciune (fie ea şi strict conjuncturală), pe replica usturătoare mai mult decît pe cordialitatea calmă, Traian Băsescu nu pare procupat de problema limbajului, a comunicării adecvate, a igienei stilistice la care ar trebui să-l oblige funcţia. E, ca să zicem aşa, „băiat de băiat“, om dintr-o bucată. „Ce-i în guşă şi-n căpuşă.“ Le spune verde-n faţă. Nu stă prea mult pe gînduri cînd e să te altoiască. Mai ales dacă te legi de el, dacă simte în peisaj vreo „aroganţă“ enervantă. Pînă la un punct, e o alcătuire psihică simpatică, a cărei aură de „sinceritate“, de „autenticitate“ garantează un anumit tip de popularitate. Preşedintele e „de-al nostru“. Nu e fandosit ca alţii, nu vorbeşte în bobote, nu o-ntoarce ca la Ploieşti. Dar asta ne face să uităm că un preşedinte nu trebuie să fie doar „de-al nostru“. Trebuie să fie niţeluş şi „de-ai lor“, de-ai preşedinţilor. Adică să respecte unele reguli, să fie în acord cu „fişa postului“, să ştie bine ce se cade şi ce nu se cade atunci cînd reprezinţi nu particularităţile firii proprii, nu o navă comercială între altele, ci o ţară întreagă. Nu vreau să spun că originalitatea, spontaneitatea, gestul tranşant ar fi, în această postură, interzise. E bine, însă, ca ele să fie ambalate cu grijă, cu inteligenţă şi, dacă se poate, cu un minim bun-gust.

În ultima vreme, Traian Băsescu a evoluat spre o neglijenţă „retorică“ sporită, asupra căreia ar fi indicat să reflecteze, mai ales în vremuri de criză, cînd nivelul de iritabilitate al tuturor e mai ridicat ca oricînd. Un preşedinte nu trebuie, de pildă, să lase impresia că priveşte exodul unei întregi categorii profesionale drept neesenţial. A spune că Revoluţia din decembrie s-a făcut şi în beneficiul celor care vroiau să plece şi n-aveau voie şi că, deci, plecările de-acum sînt o „cucerire“ a democraţiei e ori cinic, ori trivial. În orice caz, e un sofism. Grav e că a reapărut ideea emigrării de nevoie, pe socoteala călătoriei de plăcere. Grav e că sistemul sanitar e în colaps, că medicii sînt blocaţi tehnologic, ofensaţi moralmente, descurajaţi profesional. Da. E bine că oamenii pot să circule prin lume cum vor. Dar ca preşedinte e preferabil să arăţi că, devenit o tendinţă de masă, fenomenul te întristează, te preocupă, te nelinişteşte. Nu să te declari satisfăcut că „rămîn destui“ şi acasă, că fabricăm anual 2000 de alţi medici şi că deci situaţia „nu trebuie dramatizată“. În numele unei mentalităţi asemănătoare, preşedintele a spus cîndva şi că nu trebuie să dramatizăm lipsa autostrăzilor, că turiştii străini pot vizita România cu avionul, că avem prea mulţi filozofi şi prea puţini ospătari, sau că unele forme de învăţămînt sînt caduce, de vreme ce există Google. Astea nu sînt declaraţii „optimiste“ sau „echilibrate“. Sînt retorsiunile euforice ale cuiva care vrea mereu să aibă dreptate.

Un preşedinte nu trebuie nici să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială: un profesor lucrează 16 ore pe săptămînă, eu – 16 ore pe zi. Ergo: sînt mai prost plătit decît un profesor. E o dublă probă de ignoranţă şi meschinărie. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la cîini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cîndva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rînd nici nu le visează. Nu zic: e normal ca preşedintele să beneficieze, pe perioada mandatului său, de asemenea privilegii anexe. Ce nu e normal e ca tocmai el să aducă discuţia la acest nivel.

Preşedintele nu trebuie nici să dea note de bună purtare partidelor politice şi cu atît mai puţin partidului din care provine. A spune: „Nu am nici un amestec în deciziile PD-L, dovadă că dacă era după mine X, Y şi Z ar fi fost evacuaţi“ e ditamai amestecul! Dar aici nu mai e vorba doar despre „ce nu trebuie să spună un preşedinte“. E vorba despre respectul colaboratorilor apropiaţi, despre delicateţe sufletească şi despre loialitate. Despre toate acestea vom vorbi, poate, altădată.

Solutia este chiar sub nasul nostru, dar noi Batman!

Probleme-solutii-mijloace. Viata noastra incepe de dimineata pana seara (si chiar si in somn) sa se invarta in jurul acestor notiuni. Sunt probleme mai mari si mai mici, de la faptul ca am stricat o cravata cand am pus-o in masina de spalat, la faptul ca trebuie sa imi gasesc un job pana la foametea din Cambodia. Problemele din cate vedem sunt mai mari sau mai mici.

Cum naibii nu reusim sa ne luam energia solara de la soare ci uscam si sapam pamantul de sub picioarele noastre, actiune care mai duce si la dezastre ecologice. Da, din nou sunt naiva, dar avem atatea variante si noi o alegem pe cea mai proasta. De ce? Pentru ca este costisitoare, ceea ce duce la un cost platit in buzunarul unor mari corporatii responsabile social.
The economist surprinde foarte bine duelul intre incercarile de implementare a centralelor eoliene si incercarile de a opri implementarea acestora.
Nu stiu altii cum sunt dar eu cand vad centrale eoliene, zau ca ma bucur!

joi, 19 august 2010

Communication vs. Communications

În primul meu an de muncă țin minte că am fost certată de șeful meu că am spus într-un anume context „communications”. Prin urmare am fost foarte atentă la cum folosesc cuvântul. Însă citind discuții pe grupul PR News - LinkedIn pe care l-am mai amintit am văzut cuvântul „communications” folosit foarte des. Prin urmare am făcut nițică cercetare și am găsit următoarele:
- communication - este atunci când procesul este direct, asculți, vorbești; comunicarea non-verbală intră tot aici.
- communications - este atunci când procesul este intermediat/ realizat prin diverse canale de comunicare, chiar dacă vorbim și de telefon...
Informația am luat-o de aici.
Prin urmare o strategie de PR (strict) este „communication” și strategia aplicată este „communications”?
Dacă aveți și alte informații vă rog comment.

joi, 12 august 2010

Don't you ever think no one's better than you

Trec printr-unul din momentele alea în care toate lucrurile, precum în Alchimistul, converg spre o idee care începe să se contureze în mintea ta. Și sunt în unul din momentele alea în care sintetizezi experiența trecută și pleci ureche numai la anumite vorbe care te duc la o epifanie.
Ieri m-am uitat la TED destul de mult și la un discurs al lui Sir Ken Robbinson care a durat o ora dar a meritat fiecare minut. Prin urmare va pun si un link. Bineînțeles, nu mi-a scăpat discursul lui în TED (și dacă nu știți despre ce e vorba, după cum spunea și el, „where were you?”). Alte teme pe care am ascultat discursuri, pe lângă cele ale creativității, imaginației, motivației, au fost cele ale jocului. Ceea ce mi-a deschis prima dată ochii a fost povestea, în imagini, a unei interacțiuni dintre un husky și un urs polar. În mod foarte expresiv, ursul polar pornise cu o atitudine agresivă însă husky-ul era pus pe joacă, dădea din coadă, se punea pe labele din față. În următorul moment ursul polar se ridică în două labe însă labele lui nu au ghearele scoase, ci sunt moi... și încep să se joace într-un mod care ar face orice fată să spună „ooooohhhh, ce drăguț!”.

Acum să revenim la noi, ființe raționale și orgolioase. Nu știu despre alții, dar eu de câte ori am adoptat atitudinea husky-ului „am scăpat cu viața”. Am transformat o situație care se anunța a fi tensionată, cu replici acide și obositoare în una sănătoasă, deschisă, chiar dacă era vorba de o critică. Însă la un moment dat societatea m-a educat să reacționez agresiv pentru că altfel ceilalți vor crede că ei au dreptate, că nu e bine să ai o atitudine deschisă pentru că vor intra ceilalți cu bocancii în viața ta. Uneori așa e. Dar de ce să țip la una de la Vodafone care m-a sunat să îmi spună că trebuie să îmi plătesc factura că mâine am scadență? Nu mi-a jignit cu nimic statutul, nu mă consider rău platnică și nici invadată de apelul ei. În schimb i-am mulțumit de notificare și i-am spus că nu sunt probleme, am cont debit și banii se vor lua automat. Și-a cerut scuze dacă m-a deranjat și ne-am urat o seara frumoasă. Pentru această conversație am fost făcută „gaină” pentru că trebuia să o fac pe aia cu ou și cu oțet că nici măcar nu eram restanțier și ea mă deranjează cu telefoane. Eu în schimb cred că am procedat cum trebuie.
Mai trebuie să și râdem, să reacționăm omenește pentru că oameni suntem, toți trecem prin aceleași probleme și bucurii. Nu înțeleg de ce insistăm să ne facem viața grea reciproc. Cu riscul de a-mi lua și bobârnace, nu am de gând să acumulez energie negativă dând replici deștepte și tăioase doar ca să mă simt eu mai deșteaptă decât alții. Dar nici să adun frustrări. Totul trebuie să fie făcut natural. Chiar și un câine muscă mâna care îl bate.
Și pe final o melodie care spune ce mai am eu de spus în metafore frumoase. Și o metaforă care pe mine mă amuză și bine-dispune: God's great banana skin.
Don't you ever think no one's better than you!

Sunt multe

miercuri, 11 august 2010

Știrile lor

Va ofer spre atenție o știre apărută în The Economist (mică paranteză să îi mulțumesc lui Andrei Savu că mi-a băgat sub nas The Economist și Time Magazine și mi-a deschis apetitul).
De ce mi-a atras atenția această știre? Pentru că vorbește despre posibilitatea de a face în Anglia o fermă cu o capacitate de 8000 de vaci (Holstein). În primul rând am citit articolul pentru că se discuta o astfel de posibilitate și în al doilea rând pentru discuțiile adiacente, referitoare la poluare, la efectele pe care le vor avea asupra rasei, asupra riscurilor, cum ar fi un virus care să pătrundă în hoardă, despre posibilitatea de a capta gazele emise de vaci, efectele care le va avea asupra prețului laptelui și produselor adiacente și asupra micilor fermieri.
Este o altă lume dincolo de granițele României. Și eu îmi dau ochii pe spate când aud fraze de genul ăsteia. M-am săturat de auto-victimizare și hiperbolizarea kktului în care suntem. Dar astea sunt alte discuții la care am să revin mai târziu. Dar imaginați-vă o astfel de discuție în presa românească. În primul rând ar râde toată lumea de un astfel de plan și nu ar fi considerat posibilitate iar în al doilea rând întrebările adiacente ar ține de cine face ferma, cu ce bani și ce legături are cu lumea politică. Right?
P.S.: Atenție și la comentariile cititorilor.

marți, 10 august 2010

Site-ul meu de joacă

Mi-am actualizat site-ul cu lucruri făcute de mână.
Deși pe site în acest moment sunt numai bijuterii, urmează să public și poze cu perne, vaze, cutii și alte obiecte frumoase. Va rog, dacă considerați necesar, spuneți-mi dacă vă plac sau nu, ce vă place, ce nu. Nu mă lăsați în ignoranțăăăăă! :)
Prin urmare, www.făcutdemână.ro.

duminică, 8 august 2010

Public țintă Fanta: mamele

Now how did they reach this conclusion? Ati vazut ultima reclama Fanta? În primul rând de când Fanta e o „ea”? În prima parte a reclamei spune „.... o Fanta”. „O sticlă de fanta”? Știu că nu avem un „it” în română, dar nici nu cred că e ok să spui „o fanta”... draguța de ea.
Și în urma căror cercetări au ajuns la concluzia că trebuie să se adreseze mamelor? În timp ce segmentul mamelor este acaparat de sucuri naturale, care folosesc „tot fructul” (chiar și partea albă din portocală!) Fanta intră pe piața și spune că nu are coloranți și toate celelalte care se spune că nu se mai folosesc acum și poți cumpăra cu încredere acum Fanta, ca să fii o mamă ideală. Numai mie mi s-a tăiat firul aici? În primul rând parcă băuturile carbogazoase nu se adresau mamelor decât dacă vorbim despre Adria.
Reclama vine mult prea ca nuca în perete, nu teasing sau warm-up, fără avertizment schimbă publicul țintă și vorbesc mamelor.... Is it just me?

marți, 3 august 2010

The London type of communication

Am fost în Londra imediat ce am terminat cu licența (și prin alte părți) și de aceea nu am mai scris. Dar mi-am propus să scriu despre cum am văzut eu industria comunicării, în special în advertising, că era cea mai la îndemână.
Vă aduceți aminte de reclamele alea la detergenți imediat după comunism, filmate în casa, unde mesajul era că detergentul cutărică spală și lasă un parfum plăcut? Cam așa mi s-au părut toate. Nu zic, acum reclamele pornesc de la aceeași idee, însă execuția e mai plăcută sau mai nișată, dacă vorbim de Ariel, care văd că se axează mai mult pe utilizarea profi, Persil care vorbește cu mamele și veșnicul Bonux.
În Londra simțeam că cei care au făcut reclama mă cred pe mine prost și trebuie să îmi silabisească ce face produsul respectiv, sau pur și simplu aveam un personaj în fața mea care îmi spunea că pot să rămân la vechiul meu produs (imagine de cât de chinuit sunt cu produsul meu) și apoi o înșiruire de cum m-ar ajuta pe mine produsul X-ulică. Și btw, dacă nici reclama asta nu te convinge, ești o scamă! Iar ce m-a dat pe spate a fost corul de la sfârșitul reclamei care, ca nuca în perete, cânta sloganul. De când nu ați mai auzit așa ceva.
Să nu fim totuși 100% Gică Contra. Am apreciat că se axau foarte mult pe mesaj, pe beneficii, și nu toate reclamele în România fac asta. De multe ne amintim, ca execuție, dar nu știm ce au spus. Spre exemplu: Zboară, puiule, zboară! Acesta este modelul românesc. Englezii ar fi spus cât de fragedă e carnea pentru că găinile sunt crescute pe câmpii și am fi avut, probabil, imaginea unui moșuleț în cizme de gumă (dar cu sacou în carouri). În fine, prindeți voi ideea.
Ca să nu aducem aminte de outdoor. Cred că 70% din outdoor era dedicat filmelor noi lansate. Iar pentru restul nu garantez... dar trebuie să fii fost și vreun outdoor la alte produse... Pe de altă parte, la ei nu o să vezi banner mare cât un bloc.
Și nu pot să nu aduc aminte de BP... după cum spunea un profesionist pe un grup de pe de pe LinkedIn: „ jaw droppingly, outrageous statements by BP's CEO and Chairman ("it's a big ocean," "I want my life back," "BP cares about the 'little people')”.
Tot în aceeași discuție o firmă de PR a pus un link către site-ul companiei unde aceasta a postat care ar fi strategia lor pentru BP. În mod cert, parte din acele acțiuni erau mai bune decât ce face firma actuală a BP.
Dar altfel nu poți să nu te întrebi unde sunt campaniile alea din UK care câștigă așa de des la Cannes Lions?

Aaaaaand SLAP!