Recunosc că mi s-a întâmplat, că m-am gândit foarte mult la profesorul de filosofie care ne-a spus că suntem un cimitir de proiecte. Nu poți să te risipești de fiecare dată dar e a naibii de dureros când o faci!
Am găsit un scurt articol despre un studiu care în esență spune că atunci când avem o idee, un plan, simplu fapt că spunem altora care este planul nostru oferă suficientă satisfacție creierului încât nu mai suntem atât de motivați să ducem ideea până la capăt.
Și e foarte logic: ai o idee genială,
- dacă o spui prietenilor, ei o să spună că ești super tare și ce idee mișto ai! Prin urmare orgoliul tău e periat și nu mai simți nevoia să duci ideea la bun sfârșit că deja se știeeee ce pui de geniu ești. Și când a trecut timpul și conștientizezi că nu ai îndeplinit ideea îți dai seama că ești brânză bună în burduf de câine. În consecință te demoralizezi, îți pierzi încrederea în propriile puteri.
- dacă nu îți spui ideea, te vei entuziasma singur (ca atunci când pregătești o petrecere surpriză) și vei dori să arăți ce deștept ești tu și că ești în stare. Prin urmare vei avea o reușită și încrederea în tine se va întări.
Să nu ne ascundem după deget, este foarte bine cunoscut faptul că suntem într-o constantă căutare de lăudători (căutăm să fim aprobați și plăcuți and it's killing us când cineva nu ne agrează - dacă noi admirăm persoana respectivă).
Prin urmare taci și fă! Și dacă tot trebuie să vorbești, spune ceea pe ce te bazezi, nu ce visezi! (I jost got f*cked up on that one!
foarte adevarat ;)
RăspundețiȘtergere