Don't you ever think no one's better than you

Trec printr-unul din momentele alea în care toate lucrurile, precum în Alchimistul, converg spre o idee care începe să se contureze în mintea ta. Și sunt în unul din momentele alea în care sintetizezi experiența trecută și pleci ureche numai la anumite vorbe care te duc la o epifanie.

Ieri m-am uitat la TED destul de mult și la un discurs al lui Sir Ken Robbinson care a durat o ora dar a meritat fiecare minut. Prin urmare va pun si un link. Bineînțeles, nu mi-a scăpat discursul lui în TED (și dacă nu știți despre ce e vorba, după cum spunea și el, „where were you?”). Alte teme pe care am ascultat discursuri, pe lângă cele ale creativității, imaginației, motivației, au fost cele ale jocului. Ceea ce mi-a deschis prima dată ochii a fost povestea, în imagini, a unei interacțiuni dintre un husky și un urs polar. În mod foarte expresiv, ursul polar pornise cu o atitudine agresivă însă husky-ul era pus pe joacă, dădea din coadă, se punea pe labele din față. În următorul moment ursul polar se ridică în două labe însă labele lui nu au ghearele scoase, ci sunt moi... și încep să se joace într-un mod care ar face orice fată să spună „ooooohhhh, ce drăguț!”.

Acum să revenim la noi, ființe raționale și orgolioase. Nu știu despre alții, dar eu de câte ori am adoptat atitudinea husky-ului „am scăpat cu viața”. Am transformat o situație care se anunța a fi tensionată, cu replici acide și obositoare în una sănătoasă, deschisă, chiar dacă era vorba de o critică. Însă la un moment dat societatea m-a educat să reacționez agresiv pentru că altfel ceilalți vor crede că ei au dreptate, că nu e bine să ai o atitudine deschisă pentru că vor intra ceilalți cu bocancii în viața ta. Uneori așa e. Dar de ce să țip la una de la Vodafone care m-a sunat să îmi spună că trebuie să îmi plătesc factura că mâine am scadență? Nu mi-a jignit cu nimic statutul, nu mă consider rău platnică și nici invadată de apelul ei. În schimb i-am mulțumit de notificare și i-am spus că nu sunt probleme, am cont debit și banii se vor lua automat. Și-a cerut scuze dacă m-a deranjat și ne-am urat o seara frumoasă. Pentru această conversație am fost făcută „gaină” pentru că trebuia să o fac pe aia cu ou și cu oțet că nici măcar nu eram restanțier și ea mă deranjează cu telefoane. Eu în schimb cred că am procedat cum trebuie.

Mai trebuie să și râdem, să reacționăm omenește pentru că oameni suntem, toți trecem prin aceleași probleme și bucurii. Nu înțeleg de ce insistăm să ne facem viața grea reciproc. Cu riscul de a-mi lua și bobârnace, nu am de gând să acumulez energie negativă dând replici deștepte și tăioase doar ca să mă simt eu mai deșteaptă decât alții. Dar nici să adun frustrări. Totul trebuie să fie făcut natural. Chiar și un câine muscă mâna care îl bate.

Și pe final o melodie care spune ce mai am eu de spus în metafore frumoase. Și o metaforă care pe mine mă amuză și bine-dispune: God's great banana skin.

Don't you ever think no one's better than you!

Sunt multe