sâmbătă, 2 aprilie 2011

It gone wrooong!


Desi am o alta treaba in acest moment am simtit imperativ nevoia sa scriu despre ce ruleaza acum la TV: Premiile Gopo.
Marketing, PR si Advertising, frate, stim sa facem. Atata promovare cat am vazut pentru Premiile Gopo am vazut pentru foarte putine evenimente. Si ce mai "coverage". Gopo probabil vrea sa fie un fel de Oscar pentru Romania.
Dar cate momente penibile! Oameni nepregatiti, varzari care habar n-am ce cauta acolo... oare a existat un REGIZOR care sa le spuna si nenorocitilor care aveau sa urce pe scena ce naiba cauta acolo?
Ca o observatie, "batranii" si cei carora le spunem profesionisti (precum Andreea Esca) intr-adevar au fost prezentabili si au fost in stare sa vorbeasca coerent. In rest, te simteai tu penibil de penibilul lor (din fericire nu stiu numele celor care au urcat pe scena ca sa ii nominalizez). Daca tot vrei sa faci sa faci show si participi la un show si ESTI ACTOR, spune si tu ceva mai mult decat "Va multumesc!". Sanchi, filmul vorbeste de la sine... asta cand ma duc sa vizionez un film, dar cand esti premiat pentru ce ai facut, spune si tu doua vorbe acolo.
Penibil... am schimbat canalul!

joi, 24 martie 2011

Pick'a'boo!


Eu nu cred în coincidențe! Mi s-au întâmplat foarte multe lucruri care erau mai mult decât coincidențe, erau pur și simplu alinierea stelelor și cumulul de forțe divine care a facut ca lucrurile să se potrivească într-un anumit fel. Printr-o astfel de potriveală am ajuns să îl cunosc pe iubitul meu, cu care voi aniversa în curand 5 ani de relație și care cred că e unul din cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în viața mea. Printr-o astfel de potriveală am aflat eu de facultatea la care am dat și printr-o astfel de potriveală mi-am început cariera. Iar, cel puțin pentru mine, momentele astea au venit exact atunci când mă vedeam blocată, când nu știam cum să avansez.
O astfel de potriveală a avut loc acum. Urmează un long story short prin care vă spun ce cu ce s-a potrivit...
Context: Începând cu Netcamp am descoperit lumea fascinantă a antreprenoriatului. Am întâlnit oameni care sunt antreprenori de succes, am cunoscut mediul în care lucrează și se întâlnesc. Am cunoscut diverse start-up-uri și acesta a fost momentul meu de inception pentru pofta de a fi propriul meu șef.
Dar să fim realiști (iar eu sunt deprimant de realistă uneori): am 23 de ani, capital de pornire... nu foarte mare... sprijin de care nu vreau să abuzez... cunoștințe teoretice acumulate... însă care de multe ori sunt egale cu zero și am rămas cu... lipsa de experiență. Asta nu înseamnă că nu am încredere în mine... dar consider necesar să-ți faci o radiografie din când în când înainte să iei o decizie.
Eveniment 1: PR Forum
Îi mulțumesc lui Cristi Manafu pentru tot ce face pentru industria comunicării; prin conferințele lui participă activ la dezvoltarea industriei de comunicare.
La PR Forum am întâlnit foarte mulți prieteni și fosti colegi cu care aveam foarte multe subiecte în comun și mi-am dat seama atunci că PR-ul nu a ieșit niciodată din inima mea, doar am încercat să îi dau un alt nume sau să îl subminez. După o jumătate de zi m-am bucurat ca un copil pentru că simțeam că am revenit la locul meu. Și chiar asta am făcut... de luni sunt PR Exec la GMP PR.
Eveniment 2: Lansarea cărții lui Marius Ghenea
Discursul lui Marius Ghenea m-a liniștit pentru că am înțeles că nu subminez satisfacția pe care mi-o dă antreprenoriatul dacă mă angajez: "Dacă lucrezi ca angajat nu înseamnă nu poți fi antreprenor. Poți avea inițiative antreprenoriale care pot aduce valoare companiei în care lucrezi și vei caștiga prin acestea pe foarte multe planuri."
Și da!, pot să le fac pe amandoua si toate la timpul lor. Imi era dor de mine. :)

miercuri, 2 februarie 2011

TV-ul și ambiția

*acest post vizează aspecte ce țin de viața mea personală

În seara asta mă încăpățânez să scriu pe blog... nici măcar nu mai e în browser adresa blogului... not good. De ce nu am avut timp sa scriu pe blog:
- Pentru că mi-am schimbat jobul și o perioadă am fost cu un program foarte încărcat
- Pentru că am intrat în sesiune și am o mulțime de proiecte de predat
- Pentru că mai nou am televizor... cu cablu. Să dezvoltăm puțin...

De Crăciun, iubitul meu și-a dorit să îi aducă moșul un PS3 și un televizor pe măsura PS-ului. Noi până atunci nu am mai avut televizor, aveam doar laptopuri, pe care mai puneam TV și radio. Aveam duminici în care stăteam și citeam și beam ceai... chestii leneșe. Aveam un cablu TV ieșit din perete dar mă enerva mereu pentru că este un maț kilometric și ieșea de sub ușă. La sanchi am pus cablul în TV și puf! Avem chiar și HBO. Acum, really, de când am plecat eu de acasă după liceu sunt mult mai multe canale. În prima săptămână eram blown away de diversitatea de informații. Acum, ajung acasă și pornesc TV-ul. Mă trezesc și pornesc TV-ul. Seara până mă duc în pat îmi ia cel puțin o ora. Sunt tentată să ronțăi mai mult. Și nu am aflat mare lucru nou... doar niște emisiuni pe National Geo.

În schimb, am scris mai rar pe blog, m-am culcat mai târziu și am făcut mai puține din lucrurile pe care mi le propun să le fac seara. Drept pentru care în această seara am butonat niște știri, m-am uitat la Friends și am închis TV-ul pentru a scrie acest post. Și după cred că mă duc în pat să citesc.

Mama mea are o putere fascinantă să închidă TV-ul. Chiar și atunci când ești fascinat de ce vezi. Dacă nu e vreun film care să merite, sau mai știu eu ce program, și e numai un film pe care l-ai mai văzut sau un talk-show (sanchi!), l-a închis și se duce să citească. Și când cred că aș mai sta la TV.... să aștept un program mai bun (că doar de asta faci zapping) îmi aduc aminte de mama și îl închid și îmi văd de o treabă productivă.

A, un alt lucru pe care am început să îl fac e să îmi pun deadline-uri. Am o miiică problemă, pentru că nu le pun realist și nu mă țin de ele. Drept pentru care, primul DDL pe care îl dezvălui și care e pe termen scurt este să termin o carte Puterea magică a gândului, până la finalul lui februarie. Asta în condițiile în care am și sesiune jumătate din lună cred că o provocare bună.

Noapte bună!

vineri, 14 ianuarie 2011

Cine vrei sa puna intrebarile in locul tau?


Vi s-a intamplat sa fiti intr-o discutie importanta si cand iesiti sa va dati seama ca nu ati intrebat o multime de lucruri? Sau sa va lasati luat de val si sa nu mai intrebati poate cele mai importante lucruri? Sau dimpotriva, vi s-a intamplat sa mergeti cu o lista de intrebari la o discutie?
De ce pe moment lucrurile par potrivite ca dupa o discutie retrospectiva cu cineva sa sune foarte rau... in defavoarea voastra. Unde este realitatea?
Am auzit de o multime de ori despre realitati diferite, in aceeasi idee cum pot fi si adevaruri diferite incat uneori sunt bulversata... si oricat de patetic ar suna, bulversata e cuvantul corect. Iar in aceeasi idee am observat ca atunci cand nu gandesc si actionez la instinct lucrurile are so much better.
Ce ar trebui sa invatam in viata asta: Sa ne controlam sau sa invatam sa ne acceptam si sa potentam ce avem?
In ideea ultimei intrebari am aflat recent de conceptul de Blue Ocean si mi-a venit de atatea ori in minte in ultima perioada incat, coroborat cu faptul ca eu nu cred in coincidente, ar trebui sa tin cont de el.
Blue Ocean e Cirque du Soleil. Cirque du Soleil nu s-a uitat la ce are competitia sa incerce sa egaleze sau depaseasca, ci s-a uitat in propria curte, a vazut ce potential are si l-a dezvoltat pe acela ducand circul in alta directie.
In aceeasi idee, ar trebui sa ma uit la atuurile mele si nu pentru ca nu le-as sti, dar cheia e sa vad cum pot sa le potentez. Ar trebui sa reactionez gandind la ce ar trebui sa fac, ce se asteapta altii sa fac. Nu e sanatos in primul rand pentru tine pentru ca te minti si, din nou, oricat de patetic ar suna, daca nu poti lucra cu tine cu cine naiba sa lucrezi?

Spuneti-mi voi, cand credeti ca o intrebare este nelalocul ei? Din experienta voastra, care a fost intrebarea nepotrivita care v-a determinat sa va indepartati de o persoana?

duminică, 2 ianuarie 2011

Planuri pentru 2011 :)

Luna decembrie este luna in care probabil stau cel mai putin pe net, am un minim de activitate in social media si nici cu mesajele de Sarbatori nu stau prea bine. Tot timpul se aglomereaza la birou, chiar daca nimeni nu mai are chef, daca ajungi acasa ai treaba sau chiar nu ajungi acasa deloc pentru ca trebuie sa te vezi cu prietenii. Cand ne apropiem de sarbatori ai liste kilometrice cu cadouri si alte lucruri de cumparat pentru Craciun.
Anul asta nu am simtit insa sarbatorile la fel ca in alti ani... Am avut deadline-uri, am avut proiecte pentru facultate. Nu am facut brad in Bucuresti, doar am pus instalatii in geam, ceea ce sa spunem ca a ajutat dar prea putin. Am plecat pe 24 dimineata din Bucuresti si am facut X opriri pana acasa, pe la alte case. Faptul ca nu am fost acasa pe 24, sa fac bradul si sa o ajut pe mama, au facut Craciunul sa ma ia prin surprindere: am ajuns acasa, am mancat, imediat cadourile sub pom, baga somn ca ai mers mult azi si esti obosit, dimineata uite cadourile, puse de aseara pe fuga deci nu cu foarte multe funde. Haide in vizita la x, avem si o intalnire cu fostii colegi, dar mai stai si pe acasa, fugi pe la bunici. In a doua zi de Craciun m-am intors in Bucuresti si am facut cam 12 ore pe drum pentru ca au fost troieni.
Nici la capitolul Revelion nu am stat mai bine. L-am facut intr-un club (a first for me), am ajuns acolo mai devreme decat cel care avea biletele deci l-am asteptat afara, am uitat sampania deci nu am dat "cioc" la 12 noaptea, iar in club s-a intrerupt muzica pe la 12.02 pentru 30 de secunde si asta a fost tot. Am iesit insa afara cu partenerul sa ne uitam la artificii (eram aproape de Casa Poporului) si asta a fost frumos.
Pentru la anul imi propun sa merg acasa pe 23 si sa fac revelionul infofolita in Piata Constitutiei.

Va urez tuturor un an nou cu mult spor in ce faceti si cu sanatate! Sper sa fim mai intelepti decat anul trecut.

luni, 6 decembrie 2010

Proprietatea cuvintelor


Pentru ca tot am vorbit de antreprenoriat in ultimul timp am gasit un articol care domoleste verva multora. Nu esti antreprenor daca ai o idee si vrei tu sa fii antreprenor. Nu esti antreprenor daca lucrezi la un angajator (sorry to say it). Si capacitatea ta de a te expune la risc nu face din tine un Harap Alb.




I am officially taking the word “entrepreneur” away from you.


In the sublime and ever-so-fitting phrasing of Inigo Montoya, “You keep using that word. I do not think it means what you think it means.”


Over the past few years, more than a few of you have irresponsibly commandeered the term “entrepreneur” and used it in wholly inappropriate situations. It’s as though you’re afraid to say something simple, such as “I’m working on an idea,” or “I’ve got a side project,” instead announcing to the world, “I’m an entrepreneur!”


Making a sandwich does not make you a chef. Babysitting does not make you a parent. Changing your girlfriend’s oil does not make you a mechanic.


If you have no capital, no employees, and no product, but you DO have another job working for someone else (or if you’re a full-time college student), you’re not an entrepreneur.


I’ve worked for entrepreneurs quite a bit over the past 12 years. They’re hustlers, jugglers, madmen, egomaniacs, people who desperately attempt to build empires on little money and less time. I would never want to be one, but if you want to, more power to you. But here’s the thing: Those entrepreneurs go through hell to do what they do. You can’t take their title and apply it to yourself just because you want to belong to that club.


Jean-Baptiste Say is the French economist who is credited with creating this poor, abused word a couple hundred years ago. According to Say, an entrepreneur is “one who undertakes an enterprise… acting as intermediary between capital and labor.”


“Undertakes an enterprise.” That’s setting yourself up as the performer of the task at hand, a.k.a. running a business. “Acting as an intermediary between capital and labour.” That means you took someone’s money — generally, startup money in a round of funding, something significant enough to have to report to the government — and you’re using that money to build a product with other people. You’re not the capital per se, and you’re not the labor per se; the entrepreneur is the idea-man and the intermediary.


Let’s do a couple lists. People like lists.


Things that, in some combination, qualify as “enterprise, capital, and labor” and make you an entrepreneur:


  • You have a legally recognized company with a name and maybe an office.

  • You have a staff.

  • Someone (customers or VCs/angels) gave you money for your idea (or you’re actively trying to get money from customers/angles/VCs).

  • You have a business plan. Written down. With honest-to-god numbers on it.

  • You have or are actively building a product that others will use.

  • You are assuming a huge risk (financial, career, personal if you’re employing or taking money from friends or family) and are ultimately solely responsible for the success or failure of your business.

    Things that are cool but that don’t necessarily, in and of themselves make you an entrepreneur:

  • You work a lot.

  • You take risks.

  • You have an idea.

  • You’re not employed by someone else (or you’re underemployed).

  • You’re tinkering with a project when you have time for it.

  • You advise or give money to people with businesses of their own.

  • You have connections and influence in your market.

  • You drew up articles of incorporation or have an LLP/LLC.

  • You have a website.

  • You have an app.

  • You have a business card that says you’re the CEO/founder.

  • You want to be an entrepreneur.

Let me make it perfectly clear: There is nothing wrong with having an idea, working on a side project, or wanting to be an entrepreneur.


There is something wrong for posing as something you’re not.


If you’re not an entrepreneur, you might be:


  • Designing a new product.

  • Developing a new idea.

  • Looking for funding.

  • Looking for a partner/co-founder/developer/CEO.

  • Working on an app.

  • Working on a side project.

All of these things are awesome, and they’re the first step on the path to becoming an entrepreneur.


If you’ve been calling yourself an entrepreneur and are offended by this post because you don’t meet my (or some French economist’s) definition of an entrepreneur, don’t get pissy with me (or the French economist). It’s a complete waste of time.


Get back on the path, keep working on your ideas and projects, get funding, quit your day job, and be an entrepreneur.


I wish you the best of success and look forward to hearing about your company and products.

joi, 2 decembrie 2010

E greu sa gasesti un mix bun

Nu am mai avut timp sa scriu pe blog, mea culpa! Dar trecem la subiect.
In ultimul timp am avut oportunitatea, sansa, marea onoare si privilgiul sa lucrez alaturi de Cristi Manafu, o persoana care da 95% din ce are. In 5% mai si doarme...
Am fost implicata in proiectul antreprenori.netcamp.ro si am luat interviuri la majoritatea antreprenorilor care apar pe site. Acum pe bune, cine mai are o astfel de sansa (inafara de Cristi). Am vorbit cu oameni care din doua propozitii iti ridica moralul si te faceau sa crezi ca totul e posibil, ca nu exista "nu", sunt mereu solutii, doar problema trebuie enuntata corect. Oameni modesti, cu bun simt, dar care isi recunoasteau meritele. Absolut toti cei pe care i-am intervievat m-au uimit prin ceva aparte: Orlando Nicoara prin prestanta, Dragos Manac prin eleganta, Florin Grozea prin profesionalism, Dorin Boerescu prin cunostinte, Alex Ghise prin putere, Alex Lapusan prin hotarare, Marius Ghenea prin inteligenta, George Lemnaru prin dedicare si Vlad Stan prin energie. Cand timp de doua saptamani ai un coktail din toate cele de mai sus, vrei sa ceri mai mult de la tine, iti spui ca a sta seara pe youtube nu e relaxare ci e pierdere de timp. Ajungi sa fii in competitie cu tine, tu fiind singurul judecator iar eu sunt unul extrem de critic (prietenii stiu).
NetCamp pentru mine este agonie si extaz. Life is a pitch a fost un teasing in acest sens. Astept momentul in care voi trai gustul coktailului insa ma uit cu teama spre momentul in care, dupa NetCamp, partile componente se vor risipi... pentru mine. Dar sper ca eu sa raman totusi in ritmurile antreprenoriatului. Altfel, mai devreme sau mai tarziu o sa ma dau cu capul de pereti!

Vlad Stan (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.




Dragos Roua (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.