miercuri, 2 februarie 2011

TV-ul și ambiția

*acest post vizează aspecte ce țin de viața mea personală

În seara asta mă încăpățânez să scriu pe blog... nici măcar nu mai e în browser adresa blogului... not good. De ce nu am avut timp sa scriu pe blog:
- Pentru că mi-am schimbat jobul și o perioadă am fost cu un program foarte încărcat
- Pentru că am intrat în sesiune și am o mulțime de proiecte de predat
- Pentru că mai nou am televizor... cu cablu. Să dezvoltăm puțin...

De Crăciun, iubitul meu și-a dorit să îi aducă moșul un PS3 și un televizor pe măsura PS-ului. Noi până atunci nu am mai avut televizor, aveam doar laptopuri, pe care mai puneam TV și radio. Aveam duminici în care stăteam și citeam și beam ceai... chestii leneșe. Aveam un cablu TV ieșit din perete dar mă enerva mereu pentru că este un maț kilometric și ieșea de sub ușă. La sanchi am pus cablul în TV și puf! Avem chiar și HBO. Acum, really, de când am plecat eu de acasă după liceu sunt mult mai multe canale. În prima săptămână eram blown away de diversitatea de informații. Acum, ajung acasă și pornesc TV-ul. Mă trezesc și pornesc TV-ul. Seara până mă duc în pat îmi ia cel puțin o ora. Sunt tentată să ronțăi mai mult. Și nu am aflat mare lucru nou... doar niște emisiuni pe National Geo.

În schimb, am scris mai rar pe blog, m-am culcat mai târziu și am făcut mai puține din lucrurile pe care mi le propun să le fac seara. Drept pentru care în această seara am butonat niște știri, m-am uitat la Friends și am închis TV-ul pentru a scrie acest post. Și după cred că mă duc în pat să citesc.

Mama mea are o putere fascinantă să închidă TV-ul. Chiar și atunci când ești fascinat de ce vezi. Dacă nu e vreun film care să merite, sau mai știu eu ce program, și e numai un film pe care l-ai mai văzut sau un talk-show (sanchi!), l-a închis și se duce să citească. Și când cred că aș mai sta la TV.... să aștept un program mai bun (că doar de asta faci zapping) îmi aduc aminte de mama și îl închid și îmi văd de o treabă productivă.

A, un alt lucru pe care am început să îl fac e să îmi pun deadline-uri. Am o miiică problemă, pentru că nu le pun realist și nu mă țin de ele. Drept pentru care, primul DDL pe care îl dezvălui și care e pe termen scurt este să termin o carte Puterea magică a gândului, până la finalul lui februarie. Asta în condițiile în care am și sesiune jumătate din lună cred că o provocare bună.

Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu