ai, n`ai chef, te asezi la masa de lucru!

Asta a zis`o ieri d.l prof. de Introducere in Teoria Organizatiilor, Dumitru Iacob. Vorbeam despre popoare, modul lor de a aborda spatiul si timpul, anume monocron si policron. Mai clar, `cron vine de la cronos; popoarele monocrone sunt cele care au o evolutie liniara, programata, precum poporul german, policron sunt cele care au o structura flexibila, arborescente, permite decelerari si accelerari, precum poporul francez.

Constructia mesajului depinde de aceste doua caracteristici ale poporului: popoarele monocrone au un mesaj bine structurat, putin influentat de mediu=> efect ridicat; mesajele policrone sunt bogate => randament scazut. Modul de rezovare a unei probleme depinde de claritatea si concizia mesajului, pentru un public clar definit. Asa ca, inteligenta publica (posibilitatea de a rezolva eficient problemele societatii) depinde de aceasta monocronie sau policronie intr`o anumita masura.

Un aspect prezentat in cursul anterior care m`a contrariat a fost acela ca persoanele care au un program mai flexibil, fac fata mai usor situatiilor neasteptate si se orienteaza si mobilizeaza rapid si eficient spre rezolvarea problemei.
Atunci, cum e mai bine pentru o "productivitate" mai mare? Flexibil sau nu? Monocron sau policron. La care profesorul a raspuns: Stiti cum se fac marile opere de arta? Marile capodopere ale literaturii? Toti am vorbit despre talent, inspiratie, efort... La care dumnealui ne spune: Nu. Ai n`ai chef, te asezi la masa si`ti faci norma, cat ti`ai programat. Scrii 2-3 pagini, dar ai n`ai chef le scrii! Asa s`au realizat marile capodopere...