Absolut genial, foarte multe momente ce meritau aplaudate. Si chiar au fost foarte multe aplauze.
Nu as fi crezut, dar naiul chiar mi s-a parut ca suna mai bine decat un clarinet in jazz. Ma simteam mult mai bine si ascultam mult mai bine muzica cand canta Damian Draghici decat Eddie Daniels, care, don't get me wrong, e talentat... dar nu prea, cum ar spune "un bun prieten".
Intr-adevar, au plecat destul de multi in timpul concertului, dar unora nu le place jazz-ul. Mie mi-a placut enorm, si am admirat-o pe Diane Schuur pentru felul in care simte muzica si o traieste. Ea e oarba din nastere, nu stie modele comportamentale, nu a dobandit nimic prin imitaie decat inflexiunile vocii. Comportamentul ei reflecta ce vrem noi de multe ori sa facem dar ne e rusine de societate: se bucura de muzica si flutura din maini si da din picioare! Chiar se juca cantand. Iar vocea... atinge note foarte inalte (poate nu chiar ca in the good days, dar oricum, foarte sus tinute) dar timbrul ei, din punctul meu de vedere, e asa cum trebuie sa fie o voce de jazz. Timbrul lui Billie Holiday este incomparabil si de aceea o sa raman fidela ei. :)
Damian Draghici a tinut si un discurs cam de 10 minute in care a povestit incursiunea lui in muzica, cum de fiecare data jazz-ul ii dadea tarcoale si el il ignora pentru ca, dupa cum a recunoscut, cultura lui tiganeasca l-a invatat valoarea banilor, prin urmare a cantat lucruri profitabile. Insa s-a intors la jazz si foarte bine a facut pentru ca il canta EXCEPTIOANAL!
Ce sa mai, Damian a facut o treaba minunata si ne-a oferit doi dintre cei mai mari eroi ai jazz-ului american. Concertul a fost un real succes si sper sa existe cat mai multe astfel de initiative in viitor.
RăspundețiȘtergere