joi, 4 decembrie 2008

Din ciclul "Experiente din ratb"

Eram deunazi in ratb, unde ma pozitionasem in fata usii din mijloc. Dupa cum ratb`ul era modelul fara-geam-in-fata-primelor-locuri, ascultam cu usurinta ce vorbeau doi batrani. Foarte urat din partea mea! Ei, si unul din ei povestea cum a avut el odata o criza, si noroc ca venise ambulanta la altcineva din sat (?) si ca l`a luat si pe el, ca altfel pana ajungea, cine stie ce se intampla. Apoi povesteste celalalt, ca stai sa vezi cand a venit dupa el ambulanta... Ca a avut nu stiu cate crize intr`o zi, si sa vezi ca nu avea baterii la aia ca sa`i faca din aia. Si ca un doctor a vrut sa ii faca nu stiu ce injectie, si a venit un alt doctor care a zis ca nu... Ceea ce pe mine ma nelinisteste este ca nu inteleg cum era dumnealui asa lucid si mai ales sa retina lucruri ce erau in preajma lui in timp ce avea mai multe crize. Dar trecem peste.
Buon. Si a luat tot personalul din spital la rand , ca sunt multi stagiari, care nu prea stiu ei, dar se baga. Si ca a venit unul la el cu o sonda (nu ma bag... nu cunosc), dar mosul "Stai! Nu sondezi nimic! Ca faci rana deschisa si cancerul e gata."
Binenteles ca mosul a fost internat. Si povestea cum era in salon, si ce oameni mai erau cu el in salon. Povestea, cu intelepciunea si rabdarea specifica unui om in varsta, cum mai era un barbat tanar cu el in salon, pe la vreo 35 de ani. Si ca intr`o seara, el se simtea rau, si a venit asistenta sa stinga lumina. El nu a apucat decat sa strige "Nu ma lasati sa mor!" si gata a fost. Mda... Celalalt completeaza cu ceva de genul "da, uite, acum e viata, acum nu e... ntz-ntz-ntz". Au venit unii cu un sac din ala de plastic cu fermoar si l`au luat. A doua zi cand a venit nevasta`sa, ca unde e barbatul ei. Pai, a murit. Cum a murit?!? "Io`te... asa", completeaza mosul.
Nu poti sa nu te gandesti la tine, sau la cineva drag. Daca e sa ajungi cu ambulanta la spital (si sa va iasa din minte ca voua nu vi se poate intampla), sau cineva drag ajunge la spital, in spitalele in care stim ca asa stau lucrurile, si sansele sa iesi de acolo sanatos sunt 50%, ce faci? Poti sa te transferi? Unde mergi atunci? Ati vazut "Moartea domnului Lazarescu", gandul asta va da fiori pe sira spinarii.
Am mers de la Romana la Eroilor ascultandu`i, si daca la inceput de drum zambeam de istorioarele lor cu ambulante, am coborat ingrozita de gandul ca eu sau cineva drag mie poate ajunge intr`o punga de plastic de spital.
Acum imi dau seama ca statia era in fata Spitalului Universitar de Urgenta...

Later edit: Cateva saptamani mai tarziu, m-am operat de apendicita in spitalul Universitar. Povestioara este si ea scrisa pe blog. The irony!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu