Manifest pentru antreprenoriatul online!

Sunt foarte mandra de mine, dar MAI important decat atat, sunt foarte motivata acum pentru antreprenoriat online.
Primul impuls de motivare dar in acelasi timp si slap over the face cu realism vine din partea lui Orlando Nicoara. Unul din cei mai inteligenti si respectabili oameni pe care i-am intalnit!

Merg si eu la Erika!

Eu merg si sustin evenimentul.

Un concert caritabil pentru Erika, unde vor canta Parazitii si Vita de Vie, unde va fi trupa de teatru Passe Partout/Dan Puric. Iar seara va fi prezentata de Cabral.

Mai multe detalii pe blogul lui Cabral.

Alo? Vodafone? N-am chef!...

In 2008, il descoperisem pe Iulian Enache, bun prieten al Premium Communication. Puteam sa citesc blogul lui fara grija, razand in hohote, cu transpiratii si lacrimi; colegii mei intelegeau si ma priveau zambind, gandindu-se ca si ei au ras sau vor rade cu aceeasi pofta la ce a mai scris Enache. Imi aduc aminte un episod in care Enache povestea cum s-a certat cu o tuta de la RDS. Ca sa reflecte mai bine situatia, a desenat-o ca pe o mica Mona Lisa in paint si a pus-o si pe pagina lui din flick.

Avand aceasta lectura in spate, in momentul in care am avut o "neintelegere" cu cei de la Vodafone am stiu ca trebuie sa o impartasesc.

Conform legii emise prin vara, persoanele care au fost intr-atat de fraiere incat sa nu isi ia un telefon gratuit sau alte gratuitati impreuna cu abonamentul, pot sa isi inchida abonamentul fara niciun fel de alt cost. Cum eu nu mai aveam job, nu imi mai permiteam sa platesc abonamentul. M-am dus la un Vodafone si:

- Buna ziua! As dori sa imi inchid abonamentul.

- Bine! Va costa: pai 150 ar costa in mod normal dar pentru ca au trecut 3 luni de atunci, scadem x, inmultim cu y si deci mai aveti 120 eur.

- Conform noii legi, pentru ca nu am luat nimic subventionat de la Vodafone, pot sa il inchid fara costuri suplimentare.

- A, da... am auzit ceva de asta... dar sa stiti ca nu puteti! Am mai avut un client care a vrut asta si nu s-a putut dar nu-mi aduc aminte de ce... :|

Astept 40 de minute....

- Multumim ca ati asteptat. Din pacate nu puteti sa va inchideti abonamentul fara costuri pentru ca ati beneficiat de un produs special din partea noastra. Ati beneficiat de o oferta speciala de abonament.

- Auzi, nu te supara, dar chiar nu-mi curge scuipat din gura! Macar de o oferta speciala pot sa ma agat, daca nu mi-am luat telefon. In plus e vorba de servicii. Si chiar daca era sa iau un produs subventionat, as fi platit valoarea care a ramas de plata si tot am fi inchis contractul pe SERVICII fara costuri suplimentare!!!

- Daca vreti puteti sa faceti o cerere...

L-am pus pe baiatul ala sa imi printeze codul de lege, am scris o cerere cu paragrafe din lege, coerenta, cu argumente... Dupa mai bine de 30 de zile ... am primit raspunsul de mai jos.

Acum spuneti-mi... voi cum ati reactiona?

Mai ales dupa ce sunasem eu, dupa 30 de zile la Vodafone sa intreb care e raspunsul la solicitare si mi-a raspuns un tip care mi-a zis: "Bai, stii ce? Eu azi n-am chef sa muncesc... Chiar nu am chef sa muncesc!"

Nai vs Clarinet.... Nai! Nai! Nai!

Multumesc lui Cristi Manafu pentru invitatia la Jazz in the City, concertul lui Damian Draghici si Diane Schuur.

Absolut genial, foarte multe momente ce meritau aplaudate. Si chiar au fost foarte multe aplauze.

Nu as fi crezut, dar naiul chiar mi s-a parut ca suna mai bine decat un clarinet in jazz. Ma simteam mult mai bine si ascultam mult mai bine muzica cand canta Damian Draghici decat Eddie Daniels, care, don't get me wrong, e talentat... dar nu prea, cum ar spune "un bun prieten".

Intr-adevar, au plecat destul de multi in timpul concertului, dar unora nu le place jazz-ul. Mie mi-a placut enorm, si am admirat-o pe Diane Schuur pentru felul in care simte muzica si o traieste. Ea e oarba din nastere, nu stie modele comportamentale, nu a dobandit nimic prin imitaie decat inflexiunile vocii. Comportamentul ei reflecta ce vrem noi de multe ori sa facem dar ne e rusine de societate: se bucura de muzica si flutura din maini si da din picioare! Chiar se juca cantand. Iar vocea... atinge note foarte inalte (poate nu chiar ca in the good days, dar oricum, foarte sus tinute) dar timbrul ei, din punctul meu de vedere, e asa cum trebuie sa fie o voce de jazz. Timbrul lui Billie Holiday este incomparabil si de aceea o sa raman fidela ei. :)

Damian Draghici a tinut si un discurs cam de 10 minute in care a povestit incursiunea lui in muzica, cum de fiecare data jazz-ul ii dadea tarcoale si el il ignora pentru ca, dupa cum a recunoscut, cultura lui tiganeasca l-a invatat valoarea banilor, prin urmare a cantat lucruri profitabile. Insa s-a intors la jazz si foarte bine a facut pentru ca il canta EXCEPTIOANAL!

Jazz you till the end of time!

Va amintiti toate studiile alea de:

- Muzica lui Mozart te ajuta sa lucrezi mai bine la matematica

- Queen te ajuta sa fii creativ

- Rock-ul, Jazz-ul si muzica clasica e pentru oamenii cu un IQ mai ridicat

- copii care asculta muzica clasica din burtica mamicilor devin mai destepti si isi dezvolta ceva (nu mai stiu ce)

Asa m-am simtit eu in ultimele doua zile. Mai exact, de cand am observat ca odata ce deschis Pro FM Jazz automat inchid si facebook si youtube si incep sa fac ceva productiv. Si chiar ma sustine muzica. Ieri a fost un moment minunat cand, atunci cand am deschis radioul, canta Billie Holiday (pentru cei care nu ma prea urmaresc, e vocea mea preferata de jazz - curios, eu nu urmaresc cati vizitatori am pe blog) canta o melodie ceva de genul "embrase" dar nu mai stiu numele. Ceva legat de imbratisare. Daca o stie careva sa imi spuna numele, va rog!

Am avut niste saptamani pline si frumoase pentru ca au fost pline. Sper sa tot am asa. Mai ales ca am fost la Antreprenori, back to business! despre care o sa scriu mai tarziu, dar am avut oricum destul de multa treaba. Jazz-ul a reusit sa imi dea inca energie sa pocnesc din degete in timp ce merg prin casa, sa iau un ziar sau carte sa mai citesc, sa fac ceva pentru mine, sa mai scriu ceva pe diverse canale (de comunicare).

Am vrut foarte mult sa merg la Herbie Hancock. Nu am reusit in schimb am vazut niste inregistrari foarte bune pe iconcert.ro. Si acum urmeaza Jazz in the city. Am reusit sa ratez cele mai multe concerte de jazz fie pentru ca nu eram in Bucuresti, fie ca trebuia sa fiu in alta pare in Bucuresti, fie ca nu aveam bani. Pe Diana Krall am ratat-o pentru ca am aflat cine e dupa concert. Logic, de altfel...

De data asta, http://www.jazzinthecity.ro/ va aduce pe aceeasi scena pe domnul si doamna de mai jos. Adica domnul Damian Draghici, care va folosi un nai pentru a canta jazz (uite, asta nu prea o aud in mod uzual la PRO FM Jazz) si pe... discipola lui Dinah Washington... o doamna cu o voce extrem de controlata, curata, eleganta, joviala, plina de viata, molipsitoare si calda... Diana Schurr... si gata!

Profesionişti în comunicare!...Staţi calmi... :|

În ultimul timp am intrat mai mult decât obişnuiesc pe site-uri de PR, pe bloguri ale unor oameni care au legătură cu domeniul PR, am fost la 3 conferințe pe social media în o săptămână... şi un lucru mi-a sărit în ochi şi, nu că nu l-aş fi văzut de când am dat la facultatea de Comunicare şi Relaii Publice, dar acum a început să mă calce pe nervi.

Categorii, secţiuni, întâlniri, discuţii pe subiectul "Ce greşeli fac PR-iştii". Şi de aici pregătiţi ouăle stricate şi roşiile, bocanci împuţiţi şi vorbele grele! Arhicunoscut e ARHI; pe scurt el nu are o părere bună despre oamenii din PR.

Dar de unde atât negativism direcţionat spre această profesie. Ei, nu cred că e vorba de negativism, ci mai mult starea pe care ţi-o dă critica, că tu eşti deştept şi celălalt, care ar trebui să fie deştept, e de fapt prost şi tu eşti cu atât mai deştept cu cât vezi ce prost e ăla.

Dar de ce noi?!? Pentru că noi suntem mai vizibili şi oamenii cu care vorbim sunt mai vizibili. Prin urmare orice greşeala este vizibilă şi taxată de două ori. Totodată, TOŢI (oameni din companii, jurnalişti, bloggeri şi în general cu oricine ai colabora în calitate de PR Manager) se aşteaptă ca tu să ştii tot despre industria despre care vorbeşti, tot despre PR, tot lexicul limbii române şi regulile gramaticale ale limbii române. Şi DAH! în mare parte trebuie să ştii toate astea cât mai bine. De unde vine atunci problema?

Din punctul meu de vedere, o imagine greşita este formată de acele companii care o pun pe secretară, fata-bună-la-toate, să facă şi ea treaba asta de PR, că a auzit şefu' că dă bine plus că vrea şi el să apară la ziar sau TV. Prin urmare fata scrie materiale (proaste ca structură, mesaj, conţinut şi cu greşeli gramaticale) şi le trimite în văzul lumii.

În al doilea rând, domeniul este reprezentat în cea mai mare parte de fete iar baieţii sunt plasaţi în general pe conturi "grele", "serioase", gen IT sau companii producătoare de... ceva serios. Fetele oricum au un nivel de autoritate/credibilitate scăzut, şi dacă mai face şi un eveniment cu baloane şi fundiţe (cum sunt majoritatea, normal!) atunci fata cam atât ştie să facă. Se uită că în domeniul acesta sunt şi femei precum Sorana Savu, Crenguţa Roşu, Iulia Tănase, Adriana Săftoiu care ştiu Comunicare, ştiu PR şi nu sunt "fetiţe din PR". De fapt sună a oximoron, nu? Şi în plus e al naibii de greu să înveţi tot despre un cont.

Eu lucrez acum pentru un producător de vinuri... mă scuzaţi, dar chiar îţi trebuie o viaţă să înveţi tot şi într-o conversaţie cu un specialist să nu întrebi la un moment dat ce înseamnă cutare lucru. Şi de fapt mi se pare normal să o faci. Nu poţi să ştii tot, nimeni nu ştie tot şi dacă susţine cineva asta, e un ignorant! Mi se pare normal să întrebi şi mi se pare prostesc să critici pe cineva că întreabă. Da, s-ar putea să te simţi superior, dar s-ar putea sa nu ai motive întemeiate.

Tragem linie şi concluzionăm. PR-ul este extrem de greu de definit. Mi s-a părut paradoxal că într-o meserie a cuvintelor, am invăţat la facultate aproximativ 10 definiţii ale "ştiinţei", "domeniului" şi niciuna nu era echivalentul celeilalte. Vor mai trece mulţi ani până când PR-ul va fi înţeles dar un lucru sa fie clar: în acest moment aceasta meserie este practicata de oameni care nu au studii in domeniu si nici experienţă relevantă. Iar aceşti oameni nu sunt profesionişti. Dar confuzia se crează şi oricum e mai fun aşa, nu? Pentru că putem să fim critici.

Nu am o rezolvare. Să spun că ar trebui ca profesioniştii să se disocieze, să lucreze cu publicurile lor pentru ca aceştia să perceapă diferenţa? It's not gonna happen!

Brilliant!