Cine vrei sa puna intrebarile in locul tau?

Vi s-a intamplat sa fiti intr-o discutie importanta si cand iesiti sa va dati seama ca nu ati intrebat o multime de lucruri? Sau sa va lasati luat de val si sa nu mai intrebati poate cele mai importante lucruri? Sau dimpotriva, vi s-a intamplat sa mergeti cu o lista de intrebari la o discutie?

De ce pe moment lucrurile par potrivite ca dupa o discutie retrospectiva cu cineva sa sune foarte rau... in defavoarea voastra. Unde este realitatea?

Am auzit de o multime de ori despre realitati diferite, in aceeasi idee cum pot fi si adevaruri diferite incat uneori sunt bulversata... si oricat de patetic ar suna, bulversata e cuvantul corect. Iar in aceeasi idee am observat ca atunci cand nu gandesc si actionez la instinct lucrurile are so much better.

Ce ar trebui sa invatam in viata asta: Sa ne controlam sau sa invatam sa ne acceptam si sa potentam ce avem?

In ideea ultimei intrebari am aflat recent de conceptul de Blue Ocean si mi-a venit de atatea ori in minte in ultima perioada incat, coroborat cu faptul ca eu nu cred in coincidente, ar trebui sa tin cont de el.

Blue Ocean e Cirque du Soleil. Cirque du Soleil nu s-a uitat la ce are competitia sa incerce sa egaleze sau depaseasca, ci s-a uitat in propria curte, a vazut ce potential are si l-a dezvoltat pe acela ducand circul in alta directie.

In aceeasi idee, ar trebui sa ma uit la atuurile mele si nu pentru ca nu le-as sti, dar cheia e sa vad cum pot sa le potentez. Ar trebui sa reactionez gandind la ce ar trebui sa fac, ce se asteapta altii sa fac. Nu e sanatos in primul rand pentru tine pentru ca te minti si, din nou, oricat de patetic ar suna, daca nu poti lucra cu tine cu cine naiba sa lucrezi?

Spuneti-mi voi, cand credeti ca o intrebare este nelalocul ei? Din experienta voastra, care a fost intrebarea nepotrivita care v-a determinat sa va indepartati de o persoana?

Planuri pentru 2011 :)

Luna decembrie este luna in care probabil stau cel mai putin pe net, am un minim de activitate in social media si nici cu mesajele de Sarbatori nu stau prea bine. Tot timpul se aglomereaza la birou, chiar daca nimeni nu mai are chef, daca ajungi acasa ai treaba sau chiar nu ajungi acasa deloc pentru ca trebuie sa te vezi cu prietenii. Cand ne apropiem de sarbatori ai liste kilometrice cu cadouri si alte lucruri de cumparat pentru Craciun.

Anul asta nu am simtit insa sarbatorile la fel ca in alti ani... Am avut deadline-uri, am avut proiecte pentru facultate. Nu am facut brad in Bucuresti, doar am pus instalatii in geam, ceea ce sa spunem ca a ajutat dar prea putin. Am plecat pe 24 dimineata din Bucuresti si am facut X opriri pana acasa, pe la alte case. Faptul ca nu am fost acasa pe 24, sa fac bradul si sa o ajut pe mama, au facut Craciunul sa ma ia prin surprindere: am ajuns acasa, am mancat, imediat cadourile sub pom, baga somn ca ai mers mult azi si esti obosit, dimineata uite cadourile, puse de aseara pe fuga deci nu cu foarte multe funde. Haide in vizita la x, avem si o intalnire cu fostii colegi, dar mai stai si pe acasa, fugi pe la bunici. In a doua zi de Craciun m-am intors in Bucuresti si am facut cam 12 ore pe drum pentru ca au fost troieni.

Nici la capitolul Revelion nu am stat mai bine. L-am facut intr-un club (a first for me), am ajuns acolo mai devreme decat cel care avea biletele deci l-am asteptat afara, am uitat sampania deci nu am dat "cioc" la 12 noaptea, iar in club s-a intrerupt muzica pe la 12.02 pentru 30 de secunde si asta a fost tot. Am iesit insa afara cu partenerul sa ne uitam la artificii (eram aproape de Casa Poporului) si asta a fost frumos.

Pentru la anul imi propun sa merg acasa pe 23 si sa fac revelionul infofolita in Piata Constitutiei.

Va urez tuturor un an nou cu mult spor in ce faceti si cu sanatate! Sper sa fim mai intelepti decat anul trecut.

Proprietatea cuvintelor

Pentru ca tot am vorbit de antreprenoriat in ultimul timp am gasit un articol care domoleste verva multora. Nu esti antreprenor daca ai o idee si vrei tu sa fii antreprenor. Nu esti antreprenor daca lucrezi la un angajator (sorry to say it). Si capacitatea ta de a te expune la risc nu face din tine un Harap Alb.

You’re Not an Entrepreneur

I am officially taking the word “entrepreneur” away from you.

In the sublime and ever-so-fitting phrasing of Inigo Montoya, “You keep using that word. I do not think it means what you think it means.”

Over the past few years, more than a few of you have irresponsibly commandeered the term “entrepreneur” and used it in wholly inappropriate situations. It’s as though you’re afraid to say something simple, such as “I’m working on an idea,” or “I’ve got a side project,” instead announcing to the world, “I’m an entrepreneur!”

Making a sandwich does not make you a chef. Babysitting does not make you a parent. Changing your girlfriend’s oil does not make you a mechanic.

If you have no capital, no employees, and no product, but you DO have another job working for someone else (or if you’re a full-time college student), you’re not an entrepreneur.

I’ve worked for entrepreneurs quite a bit over the past 12 years. They’re hustlers, jugglers, madmen, egomaniacs, people who desperately attempt to build empires on little money and less time. I would never want to be one, but if you want to, more power to you. But here’s the thing: Those entrepreneurs go through hell to do what they do. You can’t take their title and apply it to yourself just because you want to belong to that club.

Jean-Baptiste Say is the French economist who is credited with creating this poor, abused word a couple hundred years ago. According to Say, an entrepreneur is “one who undertakes an enterprise… acting as intermediary between capital and labor.”

“Undertakes an enterprise.” That’s setting yourself up as the performer of the task at hand, a.k.a. running a business. “Acting as an intermediary between capital and labour.” That means you took someone’s money — generally, startup money in a round of funding, something significant enough to have to report to the government — and you’re using that money to build a product with other people. You’re not the capital per se, and you’re not the labor per se; the entrepreneur is the idea-man and the intermediary.

Let’s do a couple lists. People like lists.

---

Things that, in some combination, qualify as “enterprise, capital, and labor” and make you an entrepreneur:

---

• You have a legally recognized company with a name and maybe an office.


• You have a staff.


• Someone (customers or VCs/angels) gave you money for your idea (or you’re actively trying to get money from customers/angles/VCs).


• You have a business plan. Written down. With honest-to-god numbers on it.


• You have or are actively building a product that others will use.


• You are assuming a huge risk (financial, career, personal if you’re employing or taking money from friends or family) and are ultimately solely responsible for the success or failure of your business.
  

  ---

  Things that are cool but that don’t necessarily, in and of themselves make you an entrepreneur:
  

  ---

• You work a lot.


• You take risks.


• You have an idea.


• You’re not employed by someone else (or you’re underemployed).


• You’re tinkering with a project when you have time for it.


• You advise or give money to people with businesses of their own.


• You have connections and influence in your market.


• You drew up articles of incorporation or have an LLP/LLC.


• You have a website.


• You have an app.


• You have a business card that says you’re the CEO/founder.


• You want to be an entrepreneur.

Let me make it perfectly clear: There is nothing wrong with having an idea, working on a side project, or wanting to be an entrepreneur.

There is something wrong for posing as something you’re not.

---

If you’re not an entrepreneur, you might be:

---

• Designing a new product.


• Developing a new idea.


• Looking for funding.


• Looking for a partner/co-founder/developer/CEO.


• Working on an app.


• Working on a side project.

All of these things are awesome, and they’re the first step on the path to becoming an entrepreneur.

If you’ve been calling yourself an entrepreneur and are offended by this post because you don’t meet my (or some French economist’s) definition of an entrepreneur, don’t get pissy with me (or the French economist). It’s a complete waste of time.

Get back on the path, keep working on your ideas and projects, get funding, quit your day job, and be an entrepreneur.

I wish you the best of success and look forward to hearing about your company and products.

E greu sa gasesti un mix bun

Nu am mai avut timp sa scriu pe blog, mea culpa! Dar trecem la subiect.
In ultimul timp am avut oportunitatea, sansa, marea onoare si privilgiul sa lucrez alaturi de Cristi Manafu, o persoana care da 95% din ce are. In 5% mai si doarme...
Am fost implicata in proiectul antreprenori.netcamp.ro si am luat interviuri la majoritatea antreprenorilor care apar pe site. Acum pe bune, cine mai are o astfel de sansa (inafara de Cristi). Am vorbit cu oameni care din doua propozitii iti ridica moralul si te faceau sa crezi ca totul e posibil, ca nu exista "nu", sunt mereu solutii, doar problema trebuie enuntata corect. Oameni modesti, cu bun simt, dar care isi recunoasteau meritele. Absolut toti cei pe care i-am intervievat m-au uimit prin ceva aparte: Orlando Nicoara prin prestanta, Dragos Manac prin eleganta, Florin Grozea prin profesionalism, Dorin Boerescu prin cunostinte, Alex Ghise prin putere, Alex Lapusan prin hotarare, Marius Ghenea prin inteligenta, George Lemnaru prin dedicare si Vlad Stan prin energie. Cand timp de doua saptamani ai un coktail din toate cele de mai sus, vrei sa ceri mai mult de la tine, iti spui ca a sta seara pe youtube nu e relaxare ci e pierdere de timp. Ajungi sa fii in competitie cu tine, tu fiind singurul judecator iar eu sunt unul extrem de critic (prietenii stiu).
NetCamp pentru mine este agonie si extaz. Life is a pitch a fost un teasing in acest sens. Astept momentul in care voi trai gustul coktailului insa ma uit cu teama spre momentul in care, dupa NetCamp, partile componente se vor risipi... pentru mine. Dar sper ca eu sa raman totusi in ritmurile antreprenoriatului. Altfel, mai devreme sau mai tarziu o sa ma dau cu capul de pereti!

Vlad Stan (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.

Dragos Roua (Life is a pitch) from ReFresh.Ro on Vimeo.

Manifest pentru antreprenoriatul online!

Sunt foarte mandra de mine, dar MAI important decat atat, sunt foarte motivata acum pentru antreprenoriat online.
Primul impuls de motivare dar in acelasi timp si slap over the face cu realism vine din partea lui Orlando Nicoara. Unul din cei mai inteligenti si respectabili oameni pe care i-am intalnit!

Merg si eu la Erika!

Eu merg si sustin evenimentul.

Un concert caritabil pentru Erika, unde vor canta Parazitii si Vita de Vie, unde va fi trupa de teatru Passe Partout/Dan Puric. Iar seara va fi prezentata de Cabral.

Mai multe detalii pe blogul lui Cabral.

Alo? Vodafone? N-am chef!...

In 2008, il descoperisem pe Iulian Enache, bun prieten al Premium Communication. Puteam sa citesc blogul lui fara grija, razand in hohote, cu transpiratii si lacrimi; colegii mei intelegeau si ma priveau zambind, gandindu-se ca si ei au ras sau vor rade cu aceeasi pofta la ce a mai scris Enache. Imi aduc aminte un episod in care Enache povestea cum s-a certat cu o tuta de la RDS. Ca sa reflecte mai bine situatia, a desenat-o ca pe o mica Mona Lisa in paint si a pus-o si pe pagina lui din flick.

Avand aceasta lectura in spate, in momentul in care am avut o "neintelegere" cu cei de la Vodafone am stiu ca trebuie sa o impartasesc.

Conform legii emise prin vara, persoanele care au fost intr-atat de fraiere incat sa nu isi ia un telefon gratuit sau alte gratuitati impreuna cu abonamentul, pot sa isi inchida abonamentul fara niciun fel de alt cost. Cum eu nu mai aveam job, nu imi mai permiteam sa platesc abonamentul. M-am dus la un Vodafone si:

- Buna ziua! As dori sa imi inchid abonamentul.

- Bine! Va costa: pai 150 ar costa in mod normal dar pentru ca au trecut 3 luni de atunci, scadem x, inmultim cu y si deci mai aveti 120 eur.

- Conform noii legi, pentru ca nu am luat nimic subventionat de la Vodafone, pot sa il inchid fara costuri suplimentare.

- A, da... am auzit ceva de asta... dar sa stiti ca nu puteti! Am mai avut un client care a vrut asta si nu s-a putut dar nu-mi aduc aminte de ce... :|

Astept 40 de minute....

- Multumim ca ati asteptat. Din pacate nu puteti sa va inchideti abonamentul fara costuri pentru ca ati beneficiat de un produs special din partea noastra. Ati beneficiat de o oferta speciala de abonament.

- Auzi, nu te supara, dar chiar nu-mi curge scuipat din gura! Macar de o oferta speciala pot sa ma agat, daca nu mi-am luat telefon. In plus e vorba de servicii. Si chiar daca era sa iau un produs subventionat, as fi platit valoarea care a ramas de plata si tot am fi inchis contractul pe SERVICII fara costuri suplimentare!!!

- Daca vreti puteti sa faceti o cerere...

L-am pus pe baiatul ala sa imi printeze codul de lege, am scris o cerere cu paragrafe din lege, coerenta, cu argumente... Dupa mai bine de 30 de zile ... am primit raspunsul de mai jos.

Acum spuneti-mi... voi cum ati reactiona?

Mai ales dupa ce sunasem eu, dupa 30 de zile la Vodafone sa intreb care e raspunsul la solicitare si mi-a raspuns un tip care mi-a zis: "Bai, stii ce? Eu azi n-am chef sa muncesc... Chiar nu am chef sa muncesc!"