În ultimul timp am intrat mai mult decât obişnuiesc pe site-uri de PR, pe bloguri ale unor oameni care au legătură cu domeniul PR, am fost la 3 conferințe pe social media în o săptămână... şi un lucru mi-a sărit în ochi şi, nu că nu l-aş fi văzut de când am dat la facultatea de Comunicare şi Relaii Publice, dar acum a început să mă calce pe nervi.
Categorii, secţiuni, întâlniri, discuţii pe subiectul "Ce greşeli fac PR-iştii". Şi de aici pregătiţi ouăle stricate şi roşiile, bocanci împuţiţi şi vorbele grele! Arhicunoscut e ARHI; pe scurt el nu are o părere bună despre oamenii din PR.
Dar de unde atât negativism direcţionat spre această profesie. Ei, nu cred că e vorba de negativism, ci mai mult starea pe care ţi-o dă critica, că tu eşti deştept şi celălalt, care ar trebui să fie deştept, e de fapt prost şi tu eşti cu atât mai deştept cu cât vezi ce prost e ăla.
Dar de ce noi?!? Pentru că noi suntem mai vizibili şi oamenii cu care vorbim sunt mai vizibili. Prin urmare orice greşeala este vizibilă şi taxată de două ori. Totodată, TOŢI (oameni din companii, jurnalişti, bloggeri şi în general cu oricine ai colabora în calitate de PR Manager) se aşteaptă ca tu să ştii tot despre industria despre care vorbeşti, tot despre PR, tot lexicul limbii române şi regulile gramaticale ale limbii române. Şi DAH! în mare parte trebuie să ştii toate astea cât mai bine. De unde vine atunci problema?
Din punctul meu de vedere, o imagine greşita este formată de acele companii care o pun pe secretară, fata-bună-la-toate, să facă şi ea treaba asta de PR, că a auzit şefu' că dă bine plus că vrea şi el să apară la ziar sau TV. Prin urmare fata scrie materiale (proaste ca structură, mesaj, conţinut şi cu greşeli gramaticale) şi le trimite în văzul lumii.
În al doilea rând, domeniul este reprezentat în cea mai mare parte de fete iar baieţii sunt plasaţi în general pe conturi "grele", "serioase", gen IT sau companii producătoare de... ceva serios. Fetele oricum au un nivel de autoritate/credibilitate scăzut, şi dacă mai face şi un eveniment cu baloane şi fundiţe (cum sunt majoritatea, normal!) atunci fata cam atât ştie să facă. Se uită că în domeniul acesta sunt şi femei precum Sorana Savu, Crenguţa Roşu, Iulia Tănase, Adriana Săftoiu care ştiu Comunicare, ştiu PR şi nu sunt "fetiţe din PR". De fapt sună a oximoron, nu? Şi în plus e al naibii de greu să înveţi tot despre un cont.
Eu lucrez acum pentru un producător de vinuri... mă scuzaţi, dar chiar îţi trebuie o viaţă să înveţi tot şi într-o conversaţie cu un specialist să nu întrebi la un moment dat ce înseamnă cutare lucru. Şi de fapt mi se pare normal să o faci. Nu poţi să ştii tot, nimeni nu ştie tot şi dacă susţine cineva asta, e un ignorant! Mi se pare normal să întrebi şi mi se pare prostesc să critici pe cineva că întreabă. Da, s-ar putea să te simţi superior, dar s-ar putea sa nu ai motive întemeiate.
Tragem linie şi concluzionăm. PR-ul este extrem de greu de definit. Mi s-a părut paradoxal că într-o meserie a cuvintelor, am invăţat la facultate aproximativ 10 definiţii ale "ştiinţei", "domeniului" şi niciuna nu era echivalentul celeilalte. Vor mai trece mulţi ani până când PR-ul va fi înţeles dar un lucru sa fie clar: în acest moment aceasta meserie este practicata de oameni care nu au studii in domeniu si nici experienţă relevantă. Iar aceşti oameni nu sunt profesionişti. Dar confuzia se crează şi oricum e mai fun aşa, nu? Pentru că putem să fim critici.
Nu am o rezolvare. Să spun că ar trebui ca profesioniştii să se disocieze, să lucreze cu publicurile lor pentru ca aceştia să perceapă diferenţa? It's not gonna happen!
