luni, 17 octombrie 2011

Un cotcodacit fericit


In aceasta seara s-a lansat al doilea numar din ziarul DailyCotcodac. Daca nu stiti ce inseamna, intrati pe dailycotcodac.ro preferabil nu cand e seful langa voi. Pe scurt, daily cotcodac este un site sustinut de o mana de oameni care scriu din pasiune si creativ (ce raritate), cu un umor autentic. Am avut sansa in aceasta seara sa ii cunosc pe acesti oameni, iar pe Julius Constantinescu personal. Nu poti sa iti faci o parere despre un om in 2 minute de discutie, dar chiar si asa mi-am dat seama ca, in ultimul timpm am simtit lipsa bunului simt. E ca atunci cand vezi o lumina si ti-ai dat seama ca erai in intuneric, sau atunci cand te uda ceva si ti-ai dai seama ca pana atunci erai uscat - dintr-un articol citire.
Recomand sa aruncati un ochi macar pe prima pagina a ziarului (stiu ca sunteti lenesi si ocupati) aici.


In alta ordine de idei, ca la evenimentul asta nu am iubit niciodata sponsorii. Pe de-o parte, datorita Xerox a fost posibil cel de-al doilea numar al ziarului, si cu ocazia asta mi-am revazut dragii colegi de la Premium Communication, care au pus lucrurile cap la cap si au facut posibil evenimentul din seara asta. Pe de alta parte, am iubit Samsung tare mult pentru ca in seara asta am castigat un hard extern (la tombola organizata). Binenteles ca si eu, ca tot omul, tanjeam la imprimanta Xerox, dar ni s-a dat, nu ni s-a luat si, nu-i asa, poti sa ii dai orice romanului, sa fie bine-primit.
Desi am plecat de la birou la 8 si m-am dus direct in Control, unde a avut loc evenimentului, am plecat de acolo plina de energie. Asta face o revedere placuta si un hard castigat. :)

marți, 28 iunie 2011

Primele 3 zile in UK


Sunt in Londra si ascult muzica franceza si spaniola... It seems I make a habit out of missing things by a bit. :) Mi-am propus sa scriu in fiecare zi ce experiente am avut dar deja e a treia zi.
Ca informatie de context, eu stau la fra'miu care locuieste aici de cativa ani si, mai mult, acum se muta intr-o alta casa, cu tot ce presupune asta. Adica, dupa ce am ajuns la aeroport si m-a luat cu o intarzaiere de 2 ore, pentru ca suntem o natie de consumeristi, am fost prima data la Tesco, dupa asta acasa si am mancat si dupa, la noua casa unde am vopsit si am varuit. Drept pentru care m-am ales cu o pata alba pe cotul drept.
A doua zi insa mi-am reintrat in rolul de turist si am fost la castelul Dover, pe coasta din sud, la Canalul Manecii. Eu m-am gandit ca e unul din miile de castele de prin Anglia, s-a mai asezat si regele pe undeva si puf!, un castel. Dar nu! Ok, acolo a fost Henry al II-lea, dar este interesant pentru ca in sine castelul este destul de simplu, nu e foarte mare in sine (nu vorbim de domeniu curtii), nu are foarte multe camere, insa compenseaza foarte mult cu modul in care este prezentat: modul in care este refacuta mobila si oamenii se pot aseza, modul in care au pus boxe cu sunet de fundal astfel incat in bucatarie spre exemplu, uitandu-te la decorul realist facut, ramai cu impresia ca in jurul tau este o armata de oameni care pregateste bucatele pentru festinul regelui si la piece de resistance sunt hologramele! In aproape fiecare camera este o holograma cu un mic scenariu: in sala cu arme sunt doi care pregatesc armele si discuta despre ultimele lupte, in sala banchetului sunt unii care barfest la un balcon, in camera regelui, el poarta un monolog. Oricum, e foarte inventiv readus la viata.
Insa, cea mai mare parte din timp am petrecut-o in tunele. Muuulte tunele, sapata pe de-o parte pe la sfarsitul anilor 1700 fie in al doilea razboi mondial si cele doua parti de tunele se intrepatrund aproape insesizabil. In timpul celui de-al doilea razboi mondial Dover era un punct important pentru Anglia pentru ca acolo ajungeau semnalele morse de la fortele aliate din Franta si tot acolo s-au adus soldatii fortelor aliate dupa ce Germania acapara tot mai mult din Europa. Iar prezentarea din acele tunele este de departe cea mai buna prezentare turistica din cate am vazut, cu scenarii, cu grupuri organizate, cu video proiectoare puse in cele mai inventive feluri, care prezinta umbre pe pereti, frontul de lupta, astfel incat te transporta ca martor tacut in acele locuri si timpuri. Prin urmare bifati, daca puteti, castelul Dover. Ca fapt divers, cand am ajuns era foaaarte ceata, stiam ca suntem langa ocean dar nu il vedeam. Pana a la amiaza s-a inseninat si am vazut o priveliste extraordinara, cu portul lor. Frumos!
O paranteza: acum trece o masina cu inghetata, modelul care canta. :D
Ieri am vizitat British Museum si merita vizitat, mai ales ca intrarea este gratis, dar sa va luati apa si o rontaiala ceva la voi. Si dupa un must sunt parcurile. E plin de veverite, sunt foarte ingrijite si toata lumea sta pe iarba (chiar sunt putine banci) si e o experienta britanica autentica sa stai in parc, pe iarba, sub niste copaci imensi.
Ce am remarcat este ca britanicii stiu foarte multe despre cultura lor, si despre istorie si gasesti si la magazinul de la coltul strazii lucruri (cani, prosoape) cu drapelul UK, ceea ce denota ca sunt patrioti si chiar isi iubesc si apreciaza tara. Cat am stat aici am incercat sa inlocuiesc drapelul UK cu cel al Romaniei... voi cum ati reactiona la o cana cu drapelul Romaniei?

sâmbătă, 2 aprilie 2011

It gone wrooong!


Desi am o alta treaba in acest moment am simtit imperativ nevoia sa scriu despre ce ruleaza acum la TV: Premiile Gopo.
Marketing, PR si Advertising, frate, stim sa facem. Atata promovare cat am vazut pentru Premiile Gopo am vazut pentru foarte putine evenimente. Si ce mai "coverage". Gopo probabil vrea sa fie un fel de Oscar pentru Romania.
Dar cate momente penibile! Oameni nepregatiti, varzari care habar n-am ce cauta acolo... oare a existat un REGIZOR care sa le spuna si nenorocitilor care aveau sa urce pe scena ce naiba cauta acolo?
Ca o observatie, "batranii" si cei carora le spunem profesionisti (precum Andreea Esca) intr-adevar au fost prezentabili si au fost in stare sa vorbeasca coerent. In rest, te simteai tu penibil de penibilul lor (din fericire nu stiu numele celor care au urcat pe scena ca sa ii nominalizez). Daca tot vrei sa faci sa faci show si participi la un show si ESTI ACTOR, spune si tu ceva mai mult decat "Va multumesc!". Sanchi, filmul vorbeste de la sine... asta cand ma duc sa vizionez un film, dar cand esti premiat pentru ce ai facut, spune si tu doua vorbe acolo.
Penibil... am schimbat canalul!

joi, 24 martie 2011

Pick'a'boo!


Eu nu cred în coincidențe! Mi s-au întâmplat foarte multe lucruri care erau mai mult decât coincidențe, erau pur și simplu alinierea stelelor și cumulul de forțe divine care a facut ca lucrurile să se potrivească într-un anumit fel. Printr-o astfel de potriveală am ajuns să îl cunosc pe iubitul meu, cu care voi aniversa în curand 5 ani de relație și care cred că e unul din cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în viața mea. Printr-o astfel de potriveală am aflat eu de facultatea la care am dat și printr-o astfel de potriveală mi-am început cariera. Iar, cel puțin pentru mine, momentele astea au venit exact atunci când mă vedeam blocată, când nu știam cum să avansez.
O astfel de potriveală a avut loc acum. Urmează un long story short prin care vă spun ce cu ce s-a potrivit...
Context: Începând cu Netcamp am descoperit lumea fascinantă a antreprenoriatului. Am întâlnit oameni care sunt antreprenori de succes, am cunoscut mediul în care lucrează și se întâlnesc. Am cunoscut diverse start-up-uri și acesta a fost momentul meu de inception pentru pofta de a fi propriul meu șef.
Dar să fim realiști (iar eu sunt deprimant de realistă uneori): am 23 de ani, capital de pornire... nu foarte mare... sprijin de care nu vreau să abuzez... cunoștințe teoretice acumulate... însă care de multe ori sunt egale cu zero și am rămas cu... lipsa de experiență. Asta nu înseamnă că nu am încredere în mine... dar consider necesar să-ți faci o radiografie din când în când înainte să iei o decizie.
Eveniment 1: PR Forum
Îi mulțumesc lui Cristi Manafu pentru tot ce face pentru industria comunicării; prin conferințele lui participă activ la dezvoltarea industriei de comunicare.
La PR Forum am întâlnit foarte mulți prieteni și fosti colegi cu care aveam foarte multe subiecte în comun și mi-am dat seama atunci că PR-ul nu a ieșit niciodată din inima mea, doar am încercat să îi dau un alt nume sau să îl subminez. După o jumătate de zi m-am bucurat ca un copil pentru că simțeam că am revenit la locul meu. Și chiar asta am făcut... de luni sunt PR Exec la GMP PR.
Eveniment 2: Lansarea cărții lui Marius Ghenea
Discursul lui Marius Ghenea m-a liniștit pentru că am înțeles că nu subminez satisfacția pe care mi-o dă antreprenoriatul dacă mă angajez: "Dacă lucrezi ca angajat nu înseamnă nu poți fi antreprenor. Poți avea inițiative antreprenoriale care pot aduce valoare companiei în care lucrezi și vei caștiga prin acestea pe foarte multe planuri."
Și da!, pot să le fac pe amandoua si toate la timpul lor. Imi era dor de mine. :)

miercuri, 2 februarie 2011

TV-ul și ambiția

*acest post vizează aspecte ce țin de viața mea personală

În seara asta mă încăpățânez să scriu pe blog... nici măcar nu mai e în browser adresa blogului... not good. De ce nu am avut timp sa scriu pe blog:
- Pentru că mi-am schimbat jobul și o perioadă am fost cu un program foarte încărcat
- Pentru că am intrat în sesiune și am o mulțime de proiecte de predat
- Pentru că mai nou am televizor... cu cablu. Să dezvoltăm puțin...

De Crăciun, iubitul meu și-a dorit să îi aducă moșul un PS3 și un televizor pe măsura PS-ului. Noi până atunci nu am mai avut televizor, aveam doar laptopuri, pe care mai puneam TV și radio. Aveam duminici în care stăteam și citeam și beam ceai... chestii leneșe. Aveam un cablu TV ieșit din perete dar mă enerva mereu pentru că este un maț kilometric și ieșea de sub ușă. La sanchi am pus cablul în TV și puf! Avem chiar și HBO. Acum, really, de când am plecat eu de acasă după liceu sunt mult mai multe canale. În prima săptămână eram blown away de diversitatea de informații. Acum, ajung acasă și pornesc TV-ul. Mă trezesc și pornesc TV-ul. Seara până mă duc în pat îmi ia cel puțin o ora. Sunt tentată să ronțăi mai mult. Și nu am aflat mare lucru nou... doar niște emisiuni pe National Geo.

În schimb, am scris mai rar pe blog, m-am culcat mai târziu și am făcut mai puține din lucrurile pe care mi le propun să le fac seara. Drept pentru care în această seara am butonat niște știri, m-am uitat la Friends și am închis TV-ul pentru a scrie acest post. Și după cred că mă duc în pat să citesc.

Mama mea are o putere fascinantă să închidă TV-ul. Chiar și atunci când ești fascinat de ce vezi. Dacă nu e vreun film care să merite, sau mai știu eu ce program, și e numai un film pe care l-ai mai văzut sau un talk-show (sanchi!), l-a închis și se duce să citească. Și când cred că aș mai sta la TV.... să aștept un program mai bun (că doar de asta faci zapping) îmi aduc aminte de mama și îl închid și îmi văd de o treabă productivă.

A, un alt lucru pe care am început să îl fac e să îmi pun deadline-uri. Am o miiică problemă, pentru că nu le pun realist și nu mă țin de ele. Drept pentru care, primul DDL pe care îl dezvălui și care e pe termen scurt este să termin o carte Puterea magică a gândului, până la finalul lui februarie. Asta în condițiile în care am și sesiune jumătate din lună cred că o provocare bună.

Noapte bună!

vineri, 14 ianuarie 2011

Cine vrei sa puna intrebarile in locul tau?


Vi s-a intamplat sa fiti intr-o discutie importanta si cand iesiti sa va dati seama ca nu ati intrebat o multime de lucruri? Sau sa va lasati luat de val si sa nu mai intrebati poate cele mai importante lucruri? Sau dimpotriva, vi s-a intamplat sa mergeti cu o lista de intrebari la o discutie?
De ce pe moment lucrurile par potrivite ca dupa o discutie retrospectiva cu cineva sa sune foarte rau... in defavoarea voastra. Unde este realitatea?
Am auzit de o multime de ori despre realitati diferite, in aceeasi idee cum pot fi si adevaruri diferite incat uneori sunt bulversata... si oricat de patetic ar suna, bulversata e cuvantul corect. Iar in aceeasi idee am observat ca atunci cand nu gandesc si actionez la instinct lucrurile are so much better.
Ce ar trebui sa invatam in viata asta: Sa ne controlam sau sa invatam sa ne acceptam si sa potentam ce avem?
In ideea ultimei intrebari am aflat recent de conceptul de Blue Ocean si mi-a venit de atatea ori in minte in ultima perioada incat, coroborat cu faptul ca eu nu cred in coincidente, ar trebui sa tin cont de el.
Blue Ocean e Cirque du Soleil. Cirque du Soleil nu s-a uitat la ce are competitia sa incerce sa egaleze sau depaseasca, ci s-a uitat in propria curte, a vazut ce potential are si l-a dezvoltat pe acela ducand circul in alta directie.
In aceeasi idee, ar trebui sa ma uit la atuurile mele si nu pentru ca nu le-as sti, dar cheia e sa vad cum pot sa le potentez. Ar trebui sa reactionez gandind la ce ar trebui sa fac, ce se asteapta altii sa fac. Nu e sanatos in primul rand pentru tine pentru ca te minti si, din nou, oricat de patetic ar suna, daca nu poti lucra cu tine cu cine naiba sa lucrezi?

Spuneti-mi voi, cand credeti ca o intrebare este nelalocul ei? Din experienta voastra, care a fost intrebarea nepotrivita care v-a determinat sa va indepartati de o persoana?

duminică, 2 ianuarie 2011

Planuri pentru 2011 :)

Luna decembrie este luna in care probabil stau cel mai putin pe net, am un minim de activitate in social media si nici cu mesajele de Sarbatori nu stau prea bine. Tot timpul se aglomereaza la birou, chiar daca nimeni nu mai are chef, daca ajungi acasa ai treaba sau chiar nu ajungi acasa deloc pentru ca trebuie sa te vezi cu prietenii. Cand ne apropiem de sarbatori ai liste kilometrice cu cadouri si alte lucruri de cumparat pentru Craciun.
Anul asta nu am simtit insa sarbatorile la fel ca in alti ani... Am avut deadline-uri, am avut proiecte pentru facultate. Nu am facut brad in Bucuresti, doar am pus instalatii in geam, ceea ce sa spunem ca a ajutat dar prea putin. Am plecat pe 24 dimineata din Bucuresti si am facut X opriri pana acasa, pe la alte case. Faptul ca nu am fost acasa pe 24, sa fac bradul si sa o ajut pe mama, au facut Craciunul sa ma ia prin surprindere: am ajuns acasa, am mancat, imediat cadourile sub pom, baga somn ca ai mers mult azi si esti obosit, dimineata uite cadourile, puse de aseara pe fuga deci nu cu foarte multe funde. Haide in vizita la x, avem si o intalnire cu fostii colegi, dar mai stai si pe acasa, fugi pe la bunici. In a doua zi de Craciun m-am intors in Bucuresti si am facut cam 12 ore pe drum pentru ca au fost troieni.
Nici la capitolul Revelion nu am stat mai bine. L-am facut intr-un club (a first for me), am ajuns acolo mai devreme decat cel care avea biletele deci l-am asteptat afara, am uitat sampania deci nu am dat "cioc" la 12 noaptea, iar in club s-a intrerupt muzica pe la 12.02 pentru 30 de secunde si asta a fost tot. Am iesit insa afara cu partenerul sa ne uitam la artificii (eram aproape de Casa Poporului) si asta a fost frumos.
Pentru la anul imi propun sa merg acasa pe 23 si sa fac revelionul infofolita in Piata Constitutiei.

Va urez tuturor un an nou cu mult spor in ce faceti si cu sanatate! Sper sa fim mai intelepti decat anul trecut.